Sfinții Mari Împărați și întocmai cu Apostolii Constantin și mama sa, Elena
Sfântul Împărat Constantin I cel Mare s-a născut în jurul anului 272, fiu al lui Constanțiu Chlor, viitor cezar al imperiului, și al Elenei, o femeie de origine umilă dar de caracter ales. Educat la curtea împărătească, Constantin a urcat rapid în ranguri militare și politice. La moartea tatălui său, în 306, a fost proclamat împărat de trupele din Britania. Urmă un șir de lupte pentru supremația imperiului.
Decisivă pentru destinul creștinismului a fost bătălia de la Pons Milvius (Podul Mulvian), în octombrie 312, în care Constantin urma să se confrunte cu rivalul său Maxențiu. Înainte de luptă, Constantin a văzut pe cer o cruce luminoasă cu inscripția "Prin acest semn vei birui" (In hoc signo vinces) și în acea noapte I s-a arătat în vis Hristos, poruncindu-i să ducă semnul Crucii pe armele oștirii. Constantin a ascultat, a biruit și a intrat triumfal în Roma. Prin Edictul de la Milano din 313, dat împreună cu coregemele Liciniu, a acordat libertate deplină credinței creștine în tot imperiul, punând capăt a trei secole de persecuții.
A convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea în 325, care a definit dumnezeirea lui Hristos și a condamnat arianismul. A construit o nouă capitală imperială la Bizanț, botezată Constantinopol în 330, împodobind-o cu biserici și monumente. A mutat puterea politică a imperiului spre creștinism și a ctitorit biserici în toată lumea, inclusiv Bazilica Sfântului Mormânt la Ierusalim. A primit Sfântul Botez pe patul de moarte, în 337, la Nicomidia.
Sfânta Împărăteasă Elena s-a născut în jurul anului 248 în Drepanum din Bitinia, fiica unui hangiu. A trăit alături de Constanțiu Chlor, dar acesta a repudiat-o mai târziu din rațiuni politice, când s-a căsătorit cu o femeie de rang imperial. Fiul ei, Constantin, nu a uitat-o și, devenind împărat, i-a redat toată cinstea cuvenită, dându-i titlul de Augustă. Îmbățindu-se în credința creștinică la bătrânețe, Elena s-a dedicat cu toată ardoarea pelerinajului și facerilor de bine. A călătorit la Ierusalim în jurul anului 326, la vârsta de aproape optzeci de ani, și acolo a descoperit, prin sapătura la locul Calvarului, lemnul Sfintei Cruci pe care fusese răstignit Mântuitorul, împreună cu cuiele și inscripția. A ridicat biserici la Locurile Sfinte: Bazilica Nașterii Domnului la Betleem, biserica Înălțării pe Muntele Măslinilor și alte locașuri. A trecut la Dumnezeu în 329, în pace și în sfințenie.
Tropar, glasul 8: Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l și ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împărați Apostolul Tău, Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale a pus-o, pe care păzește-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.