Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadei
Sfântul Ierarh Mihail Mărturisitorul s-a născut în jurul anului 750 în Sinnada (Sinada), metropola Frigiei Salutare din Asia Mică. Părinții lui, oameni înstăriți și evlavioși, n-au putut naște multă vreme și s-au rugat cu ardoare Arhanghelului Mihail să mijlocească la Dumnezeu pentru ei. Rugăciunea le-a fost ascultată, și copilul născut a primit la botez numele Mihail, în cinstea Arhanghelului prin rugăciunile căruia venise pe lume.
Crescut în credință și în dragoste de Dumnezeu, Mihail a ajuns la Constantinopol, unde a legat o prietenie adâncă cu Teofilact, secretarul personal al Sfântului Patriarh Tarasie al Constantinopolului. Amândoi au ales viața monahică și au intrat împreună în mănăstirea ctitorită de patriarhul Nichifor I pe malul asiatic al Bosforului, aproape de gura Mării Negre. Acolo s-au nevoit în rugăciune, post și ascultare, dobândind înțelepciune și haruri duhovnicești. Odată, în vreme de arșiță și secetă, Mihail s-a rugat lui Dumnezeu și dintr-un vas de aramă uscat a izvorât apă îndestulătoare pentru obștea mănăstirii.
Văzând viața lor curată, Patriarhul Tarasie i-a socotit vrednici de treapta arhieriei: pe Teofilact l-a hirotonit episcop al Nicomidiei, iar pe Mihail episcop al Sinadei, locul nașterii sale. Sfântul Mihail a participat la Sinodul al VII-lea Ecumenic (787), care a restabilit cinstirea icoanelor, numărându-se printre semnatarii hotărârilor sinodale. A dovedit și calități diplomatice excepționale, fiind trimis de împăratul Mihail I Rhangabe la Bagdad pentru a negocia pacea cu Harun al-Rashid, ceea ce a reușit cu strălucire.
Când împăratul Leon al V-lea Armeanul (813-820) a reluat prigonirea cinstitorimii de icoane, Sfântul Mihail s-a pus în fruntea apărătorilor Ortodoxiei cu curaj neclintit. A mărturisit înaintea împăratului dumnezeirea lui Hristos și cinstirea sfintelor icoane. A fost exilat din scaunul său episcopal și trimis în surghiun, suferind greutăți și umilințe, dar rămânând neclintit în credință. A trecut la Dumnezeu pe 23 mai 826, undeva în apropierea Constantinopolului, însoțit de prietenul său Sfântul Teodor Studitul, care i-a povestit ucenicilor despre sfârșitul lui plin de pace.
Tropar, glasul 4: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Mihail, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfânta Mironosița Maria lui Cleopa
Sfânta Mironosița Maria lui Cleopa este una din femeile care L-au însoțit pe Mântuitorul Iisus Hristos în drumul Său pe pământ, slujindu-I cu credință și dragoste. Era soția lui Cleopa, care era frate cu dreptul Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria. Prin aceasta, Maria lui Cleopa era cumnata Maicii Domnului și rudenie apropiată a familiei Mântuitorului, legată cu ea prin prietenie și viețuire comună.
Evangheliștii o pomenesc în mai multe rânduri cruciale. Era prezentă la picioarele Crucii în ceasul răstignirii, una din puținele persoane care nu L-au părăsit pe Mântuitorul nici în ceasul cel mai întunecat. Sfântul Evanghelist Ioan o amintește alături de Maica Domnului și de alte femei la Cruce (Ioan 19, 25). A ajutat lui Iosif din Arimateea și lui Nicodim să coboare trupul Mântuitorului de pe cruce și să-l pregătească pentru îngropăciune. A privit, împreună cu Maria Magdalena, locul unde a fost îngropat Hristos (Matei 27, 61). În dimineața Sfintei Învierii, s-a grăbit cu celelalte femei mironosițe să ungă cu miresme și aromate trupul Lui, și a fost numărată printre cele care au primit mai întâi vestea cea bună a Învierii de la înger.
Tradiția o socoate pe Maria lui Cleopa ca una din opt femei mironosițe care au ales să-L urmeze pe Hristos, împreună cu Maria Magdalena, Salomeea, Ioana, Maria și Marta din Betania, Suzana și Maica Domnului. A adormit în pace, pomenirea ei mai mare fiind în Duminica Sfintelor Mironosițe, iar pomenirea specială la 23 mai.