A treia aflare a Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul
La 25 mai, Biserica Ortodoxă prăznuiește a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. Pentru a înțelege deplin această sărbătoare, trebuie să urmărim întregul drum al cinstitului cap, de la tăierea lui până la ultima lui descoperire.
Sfântul Ioan Botezătorul l-a mustrat pe regele Irod Antipa că trăiește nelegiuit cu Irodiada, soția fratelui său Filip, zicându-i: "Nu ți se cuvine s-o ai de soție." Irodiada nutrea o ură de moarte față de Ioan pentru această mustrare publică. La ospățul de ziua lui Irod, fiica ei Salomeea a dansat în fața oaspeților, plăcând tuturor, iar regele i-a promis cu jurământ orice ar cere. Sfătuită de mama ei, fata a cerut pe tipsie capul lui Ioan Botezătorul. Irod a poruncit tăierea capului în temniță și capul a fost adus și dat Salomeei, care l-a dat mamei sale Irodiada. Temându-se că Ioan ar putea învia dacă trupul ar fi îngropat laolaltă cu capul, Irod a dat ucenicilor numai trupul, pe care l-au îngropat în Sevastia. Capul a intrat în posesia Irodiadei.
Ioana, soția lui Huza, slujitorul lui Irod și ea femeie mironosiță, știind unde fusese ascuns capul, l-a luat pe ascuns și l-a îngropat în Muntele Măslinilor (Eleonului), într-un vas de lut. Acesta era locul primei ascunderi a cinstitului cap. Acolo a stat mulți ani, în taina, fără să fie știut de nimeni. Un monah, vrând să-și zidească o chilie pe acel loc, a săpat și a descoperit vasul de lut cu capul înlăuntru. Prin descoperire dumnezeiască a înțeles că este capul Botezătorului. L-a cinstit cu evlavie, l-a îngropat iarăși la loc și a plecat. Capul a rămas ascuns acolo până în vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena (sec. IV), când doi monahi au primit în descoperire vestea locului și au adus capul la Emesa în Siria, de unde a ajuns în mâinile unui olar. La moartea sa, olarul l-a lăsat drept moștenire surorii lui, cu poruncă strictă de a-l păstra, și astfel a trecut din mână în mână, cu mare cinste. În 453, Episcopul Uranie al Emesei l-a găsit și l-a așezat în biserica din cetate cu toată strălucirea cuvenită. Aceasta este socotită a doua aflare a cinstitului cap, prăznuită la 24 februarie.
În cursul luptei iconoclaste, tulburările care au sfâșiat Imperiul Bizantin în veacurile VIII-IX au dus la ascunderea capului la Comane, în hotarul de răsărit al imperiului cu Armenia, spre a-l feri de profanare. Acolo a zăcut ascuns vreme îndelungată, până în 860, când un preot a primit în chip minunat descoperirea locului lui. Sfântul Ignatie, Patriarhul Constantinopolului, l-a adus cu mare cinste în capitala imperiului, unde împăratul Mihail și tot poporul l-au întâmpinat cu procesiune solemnă și bucurie. A fost așezat în biserica Botezătorului din Mănăstirea Studiților, unde s-a închinat cu evlavie mulțimea credincioșilor. Aceasta este a treia și cea din urmă aflare a cinstitului cap, prăznuită la 25 mai. Pe vremea Cruciadei a IV-a, când oastea latină a cucerit și a prădat Constantinopolul în 1204, cruciații au luat o parte din capul Sfântului Ioan și au dus-o în Franța, unde se află și astăzi la catedrala din Amiens.
Sfântului Ioan Botezătorul îi sunt închinate în calendarul ortodox șase praznice: zămislirea (23 septembrie), nașterea (24 iunie), soborul (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima și a doua aflare a capului (24 februarie) și a treia aflare a capului (25 mai).
Tropar, glasul 4: Ca pe o dumnezeiască vistierie ascunsă în pământ, Hristos a descoperit capul tău nouă, Proorocule și Înaintemergătorule; deci toți adunându-ne întru aflarea lui, cu cântări de Dumnezeu grăitoare pe Mântuitorul lăudăm, Cel ce ne mântuiește pe noi din stricăciune cu rugăciunile tale.