Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul
Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul a trăit în veacul al III-lea și al IV-lea, de neam traco-roman, și a slujit drept ostaș în Legiunea I Italica din cetatea Durostorum, pe malul Dunării (astăzi Silistra, Bulgaria), în provincia Moesia Inferior. Era creștin mărturisit în viața obișnuită și ostășind la granița imperiului.
După victoria lui Maximian Galeriu asupra perșilor în 297, acesta a hotărât îndepărtarea soldaților creștini din armata romană, socotind că ei, fiindcă refuzau să ucidă în lupte sau să jertfească zeilor, slăbesc puterea militară imperială. La Durostorum, veteranul Iuliu a fost dus în 304 la judecată înaintea dregătorului Maxim, care a aflat că nu vrea să asculte de poruncile împăraților și să aducă jertfă zeilor. Maxim a căutat mai întâi să-l înduplece cu vorbe bune și cu promisiunea unei lefi mari. Iuliu a refuzat liniștit: "Mă tem totdeauna de Dumnezeu care a făcut cerul și pământul și Lui Îi datorez ascultare neîncetată." Maxim l-a mai îndemnat: "Iuliu, te văd bărbat înțelept. Jertfește zeilor, convins de mine, și vei dobândi mare răsplată." Iuliu a răspuns: "Nu fac ceea ce dorești, ca să nu ajung la osânda cea veșnică."
Maxim a încercat o ultimă oară: i-a oferit leafa pentru douăzeci de ani de serviciu și liniștea casei dacă accepta să treacă fără urmări. Iuliu a refuzat categoric, declarând că banii lui Satan nu îl vor lipsi de lumina cea veșnică și că a ales să moară pentru un timp, ca să trăiască în veșnicie cu Hristos. Pe când îl duceau la locul de osândă, un alt soldat creștin închis, Isihie, i-a strigat să împlinească cu bucurie făgăduința, că îl va urma curând. Sfântul Iuliu Veteranul a primit tăierea capului la Durostorum pe 27 mai 304, primind cununa muceniciei. Este unul dintre sfinții romani de la Dunăre, cinstiți cu deosebire în Biserica Ortodoxă Română.
Tropar: Învrednicindu-te a primi harul lui Hristos, ai biruit semeția tiranului închinător la idoli și, bine săvârșind lupta mucenicească, ai dobândit cununa biruinței. Pentru aceasta, toți credincioșii de la Dunăre cinstim pătimirea ta, Sfinte Mucenice Iuliu, slăvind pe Hristos Dumnezeu, Cel ce ne dăruiește, prin rugăciunile tale, mare milă.
Sfinții Sfințiți Mucenici Eladie și Terapont, episcopul Sardei
Sfântul Sfințit Mucenic Eladie a trăit în veacul al VI-lea, curățindu-se pe sine de toată înșelăciunea lumii și făcându-se vas ales al Sfântului Duh. A fost uns arhiereu prin alegere dumnezeiască, primind ocârmuirea Bisericii lui Hristos. Ca un bun păstor alunga de la turma sa oamenii cu chip de lup, chivernisind-o cu pricepere, păzind-o de vicleșugurile dușmanilor. Adus legat înaintea tiranilor, a strălucit și mai tare, luminând cugetele credincioșilor prin statornicia mărturisirii sale. A primit moartea prin răstignire, urmând astfel pătimirilor Mântuitorului, și s-a mutat la El cu demnitate și pace.
Sfântul Sfințit Mucenic Terapont a păstorit ca episcop cetatea Sardes din Lidia, în Asia Mică (astăzi Sart, Turcia), unul din cele șapte centre ale creștinismului pomenit în Apocalipsă. Prin propovăduirea și pilda vieții sale a adus la Hristos mulți foști închinători la idoli. Guvernatorul Iulian, mâniat de zelul apostolic al episcopului, l-a ferecat în obezi și l-a aruncat în temniță, vrând să-l ucidă treptat prin foame și sete. L-a purtat mai apoi legat prin cetatea Sinada și prin Ancira Galatiei, supunându-l la chinuri și umilințe pe drumul robirii. A primit în cele din urmă moartea prin sabie, pe malul râului Hermes din Lidia, în 259, primind cununa sfințitului mucenic.
Tropar, glasul 4: Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfinților Sfințiți Mucenici Eladie și Terapont, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul
Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul s-a născut în jurul anului 1690 într-un sat din Mica Rusie (Ucraina de astăzi), din familie de țărani dreptcredincioși, crescut în evlavie și dragoste față de Biserică. La maturitate a intrat ca simplu soldat în armata țarului Petru cel Mare și a luat parte la războiul ruso-turc. În cursul Campaniei de la Prut din 1711, a fost luat prizonier de tătari împreună cu alți ostași și predat unui comandant al cavaleriei turcești, care i-a dus în Asia Mică, în satul Prokopion (astăzi Ürgüp, Turcia, iar mai târziu relocat la Ahmet în Grecia) din Capadocia.
Turcii au încercat prin toate mijloacele să-i convertească pe prizonierii creștini la islam, prin promisiuni, batjocuri, bătăi și chinuri. Mulți s-au lepădat de credință din slăbiciune. Ioan a rămas neclintit. A suferit bătăi, ocări și dispreț, dar nu a cedat niciodată. Stăpânul său l-a pus să doarmă în grajdul cailor, cu dobitoacele, și să îngrijească de ele. Ioan a primit această smerire cu bucurie, văzând în suferință o cale spre Hristos. Cu timpul, prin răbdarea, blândețea și bunătatea sa, i-a câștigat respectul chiar și al stăpânului, care i-a rânduit o mică cameră alipită grajdului. Ioan a refuzat-o la început, continuând să doarmă printre animale din dragoste pentru nevoință, dar a acceptat-o în cele din urmă ca loc de rugăciune.
Trăia în post strict, în rugăciune neîncetată, mergea în secret la slujbele creștinilor din împrejurimi, împărtășindu-se cu Sfintele Taine pe care preoții i le aduceau în chipul unui măr. Era blând cu toți, dăruia săracilor din puținul pe care îl câștiga. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni încă din viață: se pomenește că a trimis pe cale minunată mâncare caldă prietenilor săi aflați la Mecca.
A trecut la Dumnezeu pe 27 mai 1730. Trupul lui, rămas nestricăcios, a fost descoperit în 1733 și adus în biserica din Prokopion. Când grecii din Prokopion au fost strămutați din Turcia în Grecia în 1924, au luat cu ei și moaștele Sfântului Ioan, care se odihnesc astăzi în biserica cu hramul său din Nea Prokopi, în insula Evia, unde vin anual zeci de mii de pelerini. Este cinstit ca ocrotitor al oamenilor simpli, al soldaților și al tuturor celor aflați în robie sau în suferință nedreaptă.
Tropar: Cel ce te-a chemat pe tine de pe pământ la lumea cea cerească, ține și după moarte, neschimbat, trupul tău, Sfinte. Căci tu în Asia ai fost dus prizonier și acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.