Sfântul Sfințit Mucenic Eutihie, episcopul Melitinei
Sfântul Sfințit Mucenic Eutihie a trăit în veacul întâi creștin, având ca patrie Sevastopolul. Auzind de buna vestire a lui Hristos, și-a lăsat părinții și rudele și s-a apropiat de ucenicul cel iubit al Mântuitorului, alăturându-se comunității apostolice. A lucrat împreună cu Sfinții Apostoli la vestirea Evangheliei lui Hristos, purtând scrisorile și cuvântul Apostolului Pavel la cetățile cărora le erau adresate. A suferit multe prigoniri și chinuri în cetatea Melitina din Armenia, pe care a păstorit-o ca episcop cu statornicie și curaj. A primit în cele din urmă moartea mucenică, ucis de păgâni care l-au înecat aruncându-l în apă. Cinstitele lui moaște au izvorât har și tămăduiri credincioșilor care le-au cinstit cu evlavie.
Tropar, glasul 4: Mucenicul Tău, Doamne, Eutihie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a biruit; zdrobit-a și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfântul Ierarh Nichita Mărturisitorul, episcopul Calcedonului
Sfântul Ierarh Nichita a iubit pe Hristos din cea mai fragedă tinerețe. Lepădând lumea și toate cele ale ei, a ales calea monahală, nevoindu-se cu ardoare în post, priveghere și rugăciune neîncetată. Plăcând lui Dumnezeu prin viața sa îmbunătățită, a fost ales și ridicat la demnitatea de arhiepiscop al Calcedonului, pe care a păstorit-o între anii 726 și 775. Acolo a stat ca o făclie în sfeșnic, luminând turma și împodobind Biserica lui Hristos.
Ca arhiereu s-a arătat cu deosebire milostiv față de săraci. Din câștigul muncii mâinilor lui hrănea pe cei flămânzi, îmbrăca pe cei goi, primea și odihnea pe cei străini. Era tatăl sărmanilor, apărătorul văduvelor și izbăvitorul celor năpăstuiți. Viața lui unea în chip fericit rigoarea monahală cu iubirea pastorală față de fiecare suflet.
În vremea împăratului iconoclast Leon al V-lea Armeanul (813-820), când lupta împotriva sfintelor icoane a sfâșiat din nou Biserica, Sfântul Nichita s-a ridicat ca un stâlp al Ortodoxiei. A mărturisit cu curaj că icoanele sunt vrednice de cinstire și că scoaterea lor din biserici este o grea rătăcire de la dreapta credință, mustrând cu putere dogmele eretice ale iconoclaștilor. Pentru această mărturisire a fost alungat din scaunul arhieresc, aruncat în temniță și supus la chinuri, izgoniri și defăimări îndelungate. Nu s-a lăsat câtuși de puțin înduplecat să semneze hotărârile iconoclaste. După mulți ani de nevoință și mărturisire, s-a retras într-o mănăstire din Palestina, unde a trecut cu pace la Dumnezeu, statornic în credință până la capăt. La moaștele sale s-au săvârșit vindecări minunate, Dumnezeu proslăvindu-l înaintea oamenilor.
Tropar, glasul 4: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Nichita, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.