Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul din Singriana
Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul s-a născut în 759, la Constantinopol, din părinți evlavioși pe numele Isaac și Teodota. Tatăl său era căpetenie a ținutului Eghipelaghiților. Teofan a crescut în bogăție și strălucire lumească, în apropierea curții imperiale, și era rudă cu împărații din familia isaurică. La vârsta de doisprezece ani a fost logodit cu o copilă, cu care a trăit opt ani, căutând amândoi să convingă familia să le îngăduie viața monahală, dar fără să reușească în acest timp. La moartea tatălui său, Teofan a împărțit averea la săraci și la mănăstiri și s-a retras împreună cu soția sa, fiecare intrând într-o mănăstire deosebită. Soția a viețuit și ea cu sfințenie, primind la moarte darul înainte-vederii.
Teofan a intrat la Mănăstirea Polychron din Muntele Singriana, la Cizic, lângă Marea de Marmara, unde a trăit ca cel mai de pe urmă frate, în sărăcie deplină, slujind fraților cu bucurie. A dobândit darul proorociei și al facerii de minuni și a ajuns stareț al mănăstirii. A alcătuit o importantă cronică istorică, Cronografia, care acoperă istoria de la Dioclețian până la Leon Armeanul.
Când Leon Armeanul (813-820) a declanșat prigoana iconoclastă, Teofan nu s-a înfricoșat. Chemat de Leon să accepte erezia, a răspuns: "Nu îți deșerta vistieriile de darurile tale; în ceea ce privește lemnul spânzurătorii sau chiar și focul, pregătește-le încă de astăzi. Căci aceasta doresc: să mor pentru dragostea Hristosului meu." A fost trimis în exil în insula Samotrace, unde, după doi ani de chinuri și suferințe cumplite, a trecut la Dumnezeu pe 12 martie 817.
Tropar, glasul 8: Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teofan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul
Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul s-a născut în jurul anului 540, la Roma, fiul senatorului Gordian și al Silviei, o femeie evlavioasă cinstită și ea ca sfântă. A primit o formare aleasă în filosofie și retorică și, la vârsta de 33 de ani, a ajuns prefect al Romei, dregătorie de mare cinste în imperiul de atunci.
După moartea tatălui său, în 575, a ales cu totul altă cale. A transformat casa părintească de pe Colina Celius în mănăstire, a vândut moștenirea și a împărțit averea la săraci, a întemeiat șase mănăstiri în Sicilia, a îmbrăcat haina monahală. Primind treapta diaconiei de la Episcopul Pelagiu al II-lea al Romei, a fost trimis ca delegat la Constantinopol, unde a stat șase ani, adâncindu-și cunoașterea teologiei. Întors la Roma, a trăit ca simplu monah, îngrijind pe bolnavi și săraci.
La moartea lui Pelagiu în 590, în toiul unei cumplite epidemii de ciumă, Grigorie a fost ales episcop al Romei. A fugit, ascunzându-se prin munți și peșteri, dar Dumnezeu i l-a descoperit mulțimii printr-un stâlp de foc. A primit sarcina episcopiei cu zdrobire de inimă și a purtat-o cu jertfă de sine paisprezece ani, până la moarte.
A rânduit liturghia celei de-a treia ore, a adăugat rugăciuni la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, a redactat Liturghia Darurilor mai Înainte Sfințite care îi poartă numele și este săvârșită în Postul Mare. A scris Dialoguri despre viețile sfinților din Italia, carte care i-a adus supranumele de "Dialogul." Povestise și minunea prin care s-a rugat pentru mântuirea împăratului Traian, mort ca păgân. A trimis misionari în Britania, convertind o parte a Anglo-saxonilor. S-a mutat la Dumnezeu pe 12 martie 604.
Tropar, glasul 4: Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Sfinte Ierarhe Grigorie Dialogul, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog
Sfântul Cuvios Simeon Noul Teolog este unul din cei trei sfinți ai Ortodoxiei care poartă titlul de "Teolog" sau "Cuvântător de Dumnezeu", alături de Sfântul Ioan Evanghelistul și de Sfântul Grigorie Teologul de Nazianz. S-a născut în 949, la Basileion din Galateea Asiei Mici, și a crescut la Constantinopol în casa bunicilor, unde a primit o educație aleasă. Tatăl său îl pregătea pentru o carieră la curtea imperială.
La vârsta de 14 ani l-a întâlnit pe Sfântul Simeon Evlaviosul, un monah de la Mănăstirea Studion, care i-a dat să citească scrierile ascetice ale Sfântului Marcu Pustnicul și i-a dat să urmeze rânduiala: "Să te culci seara fără să fi greșit față de nimeni." Tânărul a primit aceste cuvinte ca o poruncă de la Însuși Dumnezeu. Deși a mai trăit câțiva ani la curte, a intrat în cele din urmă ca monah la Mănăstirea Studion, la 27 de ani, sub îndrumarea aceluiași Simeon Evlaviosul. Dragostea lui față de povățuitorul duhovnicesc i-a adus prime conflicte cu egumenia, și a trecut la Mănăstirea Sfântul Mamas din Constantinopol, unde a ajuns egumen.
A primit darul vederii luminii dumnezeiești încă din fragedă tinerețe, pe care o descrie în Imnurile Iubirii Divine cu o frumusețe poetică fără egal în literatura ascetică. Exilat câțiva ani de patriarh pentru că îl cinstea pe Simeon Evlaviosul cu sfințenie înainte de canonizarea lui, a trăit la Chrysopolis, de cealaltă parte a Bosforului. A murit în pace pe 12 martie 1022. Ziua lui de pomenire cade în fiecare an în Postul Mare, motiv pentru care este prăznuit și la 12 octombrie. A lăsat Bisericii Imnurile Iubirii Divine, Catehezele și Capitolele teologice și practice, cuprinse în Filocaliu.
Tropar: Dumnezeiască strălucire primind în sufletul tău, Părinte Simeon, luminător preastrălucit în lume te-ai arătat, alungând întunericul înșelăciunii și pe toți îndemnând cu râvnă către dragostea lui Dumnezeu. Pentru aceasta roagă-L pe El să mântuiască sufletele noastre.