Sfântul Ierarh Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului
Sfântul Ierarh Chiril s-a născut în jurul anului 313, din părinți creștini, în apropierea Ierusalimului, și a crescut în perioada de mare bucurie a Bisericii, când Constantin cel Mare descoperise Golgota, aflase Sfânta Cruce și ridica Bisericile Sfântului Mormânt și Învierii. A slujit ca preot în tinerețe chiar în aceste biserici și acolo a rostit celebrele sale Cateheze, cuvântări pregătitoare pentru Botez, care au rămas una din comorile literaturii patristice.
A fost hirotonit arhiepiscop al Ierusalimului în 351, în locul episcopului Maxim. Vremile în care a păstorit au fost tulburate de arianismul sprijinit de curtea imperială. Mitropolitul său, Acachie de Cezareea, arian, l-a depus sub pretextul că ar fi vândut bunurile Bisericii pentru a hrăni pe săraci în timp de foamete. Sfântul Chiril a îndurat nu mai puțin de trei exiluri în cursul vieții, câte unul sub fiecare din împărații arieni: Constanțiu, Iulian Apostatul și Valens. A petrecut în total șaisprezece ani în exil, din cei treizeci și cinci de ani de episcopat.
În zilele lui s-a petrecut un semn minunat: o cruce luminoasă s-a arătat pe cerul Ierusalimului, de la Golgota până la Muntele Eleonului, mai strălucitoare decât soarele, văzută de toată cetatea. Sfântul Chiril a participat la Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol în 381, unde a condamnat erezia lui Macedonie și a contribuit la redactarea finală a Crezului. S-a mutat la Dumnezeu în 386.
Tropar, glasul 4: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Chiril, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, episcopul Ohridei și Jicei
Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici s-a născut pe 23 decembrie 1880, în satul Lelici din Serbia, fiu al lui Dragomir și Katarina Velimirovici, țărani credinciosi. A urmat studii strălucite de teologie, filosofie și drept în Berna, Oxford și Geneva, dobândind doctorat în filosofie și teologie. Cunoașterea sa vastă și darul vorbirii l-au adus în atenția lumii ortodoxe încă din tinerețe, când a propovăduit în Anglia și America, strângând fonduri pentru reconstrucția Serbiei după Primul Război Mondial.
În 1919, la vârsta de 39 de ani, a primit consacrarea episcopală pe scaunul Jicei, cel mai vechi scaun episcopal al Serbiei. Mai târziu a fost mutat la Ohrida, unde și-a câștigat supranumele de "Pustnicul Ohridei" pentru viața ascetică pe care o ducea în mijlocul slujirii arhierești. A scris Proloagele de la Ohrida, o meditație duhovnicească pentru fiecare zi a anului, devenite una din cărțile cele mai citite ale spiritualității ortodoxe, traduse în zeci de limbi.
Arestat de naziști în 1944, a fost trimis în lagărul de concentrare de la Dachau, împreună cu Patriarhul Gavriil al Serbiei, unde a suferit chinuri cumplite. Eliberat în 1945, nu s-a mai întors în Serbia comunistă, ci a trăit în exil în America, propovăduind fără odihnă. A trecut la Dumnezeu pe 18 martie 1956, la Mănăstirea Sfântul Tihon din Pennsylvania, în al 76-lea an al vieții. Canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe în 2003, este cinstit în calendarul Bisericii Ortodoxe Române din 2025.
Tropar, glasul 8: Propovăduitorule cu gură de aur al lui Hristos Cel Înviat, Călăuzitorule prin veacuri al neamului sârbesc purtător de cruce, Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule cel bun și apărătorule al Ortodoxiei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască pace și înțelegere neamului nostru.