Sfântul Sfințit Mucenic Teodot
Sfântul Sfințit Mucenic Teodot s-a născut în Galatia din Asia Mică, din părinți creștini, și a crescut în înțelepciunea și faptele bune ale credinței. Deprinzând din tinerețe propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu, a mers în insula Cipru, unde îi învăța pe elini să lase rătăcirea idolească și să creadă în Hristos, adevăratul Dumnezeu. Prin râvna și credincioșia lui, mulți s-au întors de la păgânătate la credința cea adevărată, și pentru aceasta a fost ales episcop în cetatea Cirena a Ciprului, pe vremea împărăției lui Liciniu (308-324), când în Cipru era ighemon Savin.
Primit înaintea ighemonului, Sfântul Teodot a mărturisit deschis credința sa. A îndurat chinuri cumplite: bătut cu vine de bou, spânzurat și strujit trupul, întins pe un pat de fier încins, fără ca vreunul din aceste chinuri să îl poată înfrânge. Atunci ighemonul a poruncit să i se bată piroane în tălpile picioarelor și să fie silit să alerge, cu gândul că durerea îl va înfrânge. Sfântul Teodot a răbdat și aceasta cu vitejie, strigând: "De ai ști bunătatea Dumnezeului meu, tu însuți ai pătimi bucuros toate acestea." Aruncat în temniță, a petrecut acolo cinci zile, adus de mai multe ori la interogatorii și supus la noi chinuri, fără să cedeze. La încetarea prigoanei, prin edictul lui Constantin cel Mare, a fost scos din temniță pe 19 ianuarie, dată în care este pomenit în unele sinaxare. Unele izvoare spun că a trecut la Dumnezeu din pricina rănilor dobândite în chinuri, în 326.
Tropar, glasul 4: Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Teodot, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Mucenic Isihie
Sfântul Mucenic Isihie, numit și Sincliticul, a trăit pe vremea împăratului Maximian. Era dintre primii slujitori ai palatului împărătesc și făcea parte din Senat, bucurându-se de mare cinste la curtea imperială. Era creștin și nu ascundea aceasta.
Când împăratul a dat porunca ca toți creștinii din armată și din slujbele palatului să se lepede de Hristos sau să fie degradați, Isihie a refuzat să se lepede. A fost dezbrăcat de veșmintele bogate ale dregătoriei sale și îmbrăcat cu o haină proastă de lână fără mâneci, așezat laolaltă cu femeile de rând, spre batjocura tuturor. Împăratul l-a chemat din nou înaintea lui, întrebându-l dacă nu îi este rușine că a căzut din înalta lui demnitate la o viețuire atât de umilitoare. Sfântul Isihie a răspuns cu seninătate: "Cinstea din veacul acesta este trecătoare, dar cinstea pe care o are cineva înaintea Domnului Hristos este veșnică și nesfârșită." Împăratul, furios de neclintirea lui, a poruncit să i se lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în râul Oronte. Astfel și-a găsit sfântul sfârșitul său fericit, înecat pentru Hristos.
Tropar, glasul 4: Mucenicul Tău, Doamne, Isihie, întru nevoinșa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.