Sfânta Muceniță Matrona din Tesalonic
Sfânta Muceniță Matrona era o fată săracă și orfană din Tesalonic, din veacul al III-lea sau al IV-lea, care servea ca slujnică în casa Pavilei, soția căpeteniei cetății, femeie păgână. Matrona fusese crescută în credința creștină și mergea în taină la rugăciune în biserica creștinilor, pe când stăpâna ei o lua cu ea la templu.
Aflând că Matrona a mers la rugăciunea creștinilor, Pavila a chemat-o și a mustrat-o. Matrona i-a răspuns cu îndrăzneală: "Pentru că în biserica noastră viețuiește Dumnezeu, iar în templul vostru Dumnezeu nu este." Mâniată, Pavila a bătut-o crunt și a aruncat-o în temniță patru zile fără hrană și apă, întărită numai de rugăciune. Scoasă, bătută din nou, aruncată din nou în temniță, Matrona a stat acolo mai multe zile până ce, din pricina rănilor, și-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Pavila, luând trupul, a vrut să scape de el cât mai departe, aruncându-l de pe zidul închisorii. Dar, printr-o dreaptă judecată a lui Dumnezeu, în timp ce arunca trupul, a căzut și ea în vasul de sub zid și și-a dat sufletul. Trupul Sfintei Matrona a fost luat de creștini și îngropat cu cinste. Episcopul Alexandru al Tesalonicului l-a adus mai târziu în cetate și a ridicat o biserică pe locul mormântului ei.
Tropar, glasul 4: Mielușeaua Ta, Iisuse, Matrona, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Sfinții Mucenici Filit și soția sa Lidia, cu cei patru fii ai lor
Sfinții Mucenici Filit, numit și Sincliticul pentru că era senator, și soția lui Lidia, cu cei patru fii ai lor, Macedon, Teoprep, Cronid și Amfilohiu, au trăit pe vremea împăratului Adrian (117-138), care a pornit persecuții împotriva creștinilor.
Filit era un distins senator roman, om cu înaltă poziție socială, dar mai presus de toate un creștin devotat. Împreună cu Lidia și cu fiii lor, se rugau în fiecare zi lui Dumnezeu fără ascundere. Prins și adus înaintea împăratului, Filit a vorbit cu atâta înțelepciune, iar împăratul neputând să se împotrivească argumentelor lui, l-a dat pe mâna unui judecător care l-a legat de un stâlp și l-a bătut cu săbiile, aruncându-l mai apoi în temniță. Pe drumul spre temniță, soția Lidia și primii trei fii ai lui s-au alăturat de bună voie, hotărâți să nu se despartă de el în suferință. Cronid era comentarisiu, adică notar, în slujba împărătească. Al patrulea fiu, Amfilohiu, duce, a venit și el la ei în temniță.
În noaptea petrecută în închisoare, în timp ce cântau psalmi, un înger li s-a arătat și i-a întărit spre pătimirea până la sfârșit. A doua zi, aduși din nou înaintea împăratului, au fost aruncați în vase mari în care fierbea în clocot untdelemn amestecat cu rășină. Ieșind nevătămați, pentru că Dumnezeu îi ocrotea, și-au dat sufletele cu pace, dobândind cununa muceniciei.
Tropar, glasul 4: Mucenicii Tăi, Doamne, Filit, Lidia și cei împreună cu dânșii, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori au biruit; zdrobit-au și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.