Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului
Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou și-a închinat lui Dumnezeu viața de la vârsta de douăzeci de ani, intrând în monahism cu toată inima. A petrecut mulți ani într-o chilie întunecoasă, în nevoință de sine și rugăciune neîncetată, covârșindu-i pe toți ceilalți monahi cu curăția și fapta bună. A primit treapta preoției și a ajuns egumen al Mănăstirii Pelechitului, de lângă Hellespont, în Asia Mică. A primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, al izgonirii duhurilor rele și al umplirii mrejelor pescarilor prin rugăciune.
A trăit în vremea prigoanelor iconoclaste. În 754, comandantul iconoclast Lakhanodrakon a năvălit cu armata sa în Mănăstirea Pelechitului chiar în Sfânta și Marea Joi a Săptămânii Patimilor, a distrus icoanele, a schingiuit monahii și i-a silit să se lepede de cinstirea icoanelor. Mai târziu, în vremea lui Leon Armeanul (813-820), Sfântul Ilarion a pătimit din nou pentru dreapta credință, bătut și aruncat în temniță la Efes. A trecut la Dumnezeu ca mărturisitor al cinstitelor icoane, în urma chinurilor îndurate.
Tropar, glasul 8: Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Cuvios Ștefan, făcătorul de minuni
Sfântul Cuvios Ștefan a trăit în veacul al IX-lea, pe vremea împărăției lui Leon Armeanul (813-820). Din tinerețe iubind viața pustnicească și împodobindu-se cu toate faptele bune, a ajuns egumen al Mănăstirii Triglia, de lângă Constantinopol, la rugămintea monahilor de acolo, pe care cu învățătura sa i-a povățuit spre o viață plăcută lui Dumnezeu.
Când Leon Armeanul a pornit prigoana iconoclastă, l-a chemat pe Sfântul Ștefan și l-a silit să se lepede de cinstirea sfintelor icoane și să iscălească cu mâna sa împotriva lor. Sfântul Ștefan nu numai că a refuzat, dar l-a și mustrat pe împărat cu curaj, numindu-l păgân și înstrăinat de adevărata credință. A primit bătăi și închisoare, a fost trimis în surghiun, unde cu rele pătimiri și dureri îndelungate, s-a mutat la Hristos Dumnezeu, pentru Care a îndurat atâtea nevoințe și suferințe.
Tropar, glasul 8: Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ștefan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.