Sfinții Mucenici Eutropie, Cleonic și Vasilisc
Sfinții Mucenici Eutropie, Cleonic și Vasilisc au trăit pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian, la sfârșitul veacului al III-lea și începutul celui de-al IV-lea. Eutropie și Cleonic erau frați de neam din Capadocia, iar Vasilisc era originar din cetatea Amasiei în Pont, nepot al Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, pomenit cu câteva săptămâni înainte, la 17 februarie. Toți trei erau ostași și prieteni apropiați ai lui Teodor.
Când Sfântul Teodor a primit cununa muceniciei în Amasia, cei trei prieteni au rămas închiși în temnițele aceleiași cetăți. Acolo nu au stat degeaba: prin cuvântul și purtarea lor, au întors la credința creștină mulți dintre prizonierii păgâni aflați laolaltă cu ei. Noul dregător al cetății, Asclepiodot, mai crud decât predecesorul său Publie, i-a chemat înaintea lui și a încercat să îi facă să se lepede de Hristos. Chinuiți în fel și chip, nu au cedat. Duși la templul Artemidei ca să aducă jertfă idolului în fața poporului, s-au rugat lui Dumnezeu și idolul a căzut la pământ și s-a sfărâmat. Acuzați de vrăjitorie și duși iar la judecată, au mărturisit din nou cu îndrăzneală credința lor.
În noaptea dinaintea execuției au petrecut în rugăciune, iar Domnul li s-a arătat și i-a întărit. În dimineața de 3 martie 308, Sfinții Eutropie și Cleonic au fost răstigniți pe cruce în cetatea Amasia. Văzându-și crucile, au strigat: "Doamne, Dumnezeul nostru, Iisuse Hristoase, Te lăudăm și-Ți mulțumim că ne-ai făcut vrednici de moarte pe cruce și ne-ai asemănat răstignirii Tale celei de voie!" Sfântul Vasilisc a rămas în temniță și a primit moartea mucenicească ceva mai târziu, prin tăierea capului, în cetatea Comana, pe 22 mai. Aceste trei nume sunt nedespărțite în cinstirea Bisericii, prietenie întru Hristos, în viață și în moarte deopotrivă.
Tropar, glasul 4: Mucenicii Tăi, Doamne, Eutropie, Cleonic și Vasilisc, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori au biruit; zdrobit-au și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.