Sfântul Cuvios Ioan Scărarul
Sfântul Cuvios Ioan Scărarul a trăit în Palestina între anii 578 și 649. Originar dintr-o familie evlavioasă, a primit o educație solidă, câștigând supranumele de Ioan Scolasticul pentru cunoștințele sale. La vârsta de 16 ani a intrat în mănăstirea din Muntele Sinai, iar la 20 de ani a primit chipul monahal. A stat sub ascultarea stareților Martirie și mai târziu a lui Macarie vreme de aproape douăzeci de ani.
După moartea povățuitorului său, s-a retras într-o peșteră în locul numit Thola, la poalele Muntelui Sinai, unde a petrecut patruzeci de ani în rugăciune neîncetată, nevoință aspră și priveghere. Mânca puțin de tot, numai cât să nu vateme firea minții prin priveghere. Dormea cât îi era neapărat necesar. Cu lacrimile, ziua și noaptea, lucra pământul inimii sale. A dobândit darul facerii de minuni și al vederii celor lăuntrice.
Ales egumen al mănăstirii din Muntele Sinai, a crmuit cu înțelepciune marea comunitate de monahi din acel loc sfânt. La rugămintea stinsă a egumenului Ioan de la Rait, a scris lucrarea sa capitală, Scara, care descrie suișul duhovnicesc în treizeci de trepte, câte au fost zilele de post ale Mântuitorului în pustie. Scara rămâne până astăzi una din capodoperele literaturii ascetice ale Ortodoxiei, tradusă în zeci de limbi și citită cu folos de monahi și mireni. Sfântul Paisie Velicicovski a tradus-o în slavonă, iar Sfântul Nicodim Aghioritul a editat-o în greacă. În românește a tradus-o părintele Dumitru Stăniloae, aflată în volumul al IX-lea al Filocaliei. Ioan se mai prăznuiește în Duminica a patra din Postul Mare.
Tropar, glasul 8: Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ioan, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Sfânta Euvula, mama Sfântului Pantelimon
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfintei Euvula, mama Sfântului Mare Mucenic Pantelimon. Sfânta Euvula trăia la Nicomidia, în veacul al III-lea. Soțul ei era un senator păgân, dar Euvula îmbrățișase tainic credința creștină și și-a crescut copilul, pe care l-a numit Pantoleon, în dragostea lui Dumnezeu și în cunoașterea învățăturii lui Hristos. A trecut la cele veșnice de tânără, pe când Pantoleon era încă copil, în jurul anului 303. Rugăciunile ei au rodit: fiul ei, ajuns medic și cunoscut drept Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, a primit credința prin Sfântul Ermolae, a dat averea săracilor, a mărturisit pe Hristos și a murit mucenic.