Calendar Creștin Ortodox 2026
Sinaxar

4 Martie

Sf. Cuv. Gherasim de la Iordan; Sf. Mc. Pavel și sora sa, Iuliana

Sfântul Cuvios Gherasim de la Iordan

Sfântul Cuvios Gherasim s-a născut în Licia din Asia Mică, în veacul al V-lea, dintr-o familie înstărită. Renunțând de tânăr la bunurile lumești, a intrat în viața monahală. S-a nevoit mai întâi în pustiul Tebaiei din Egipt, întorcându-se mai apoi în Licia, iar la sfârșitul domniei lui Teodosie cel Tânăr s-a stabilit în pustiul Iordanului din Palestina. Acolo a întemeiat o lavră cu o rânduială deosebită: monahii petreceau o săptămână adunați la lavră, iar cinci zile se retrăgeau fiecare în chilia lui pustnicească. Stareții cei desăvârșiți puteau pleca cu bineuvântarea lui și la mai mare singurătate. Sub ascultarea lui viețuiau mai mult de șaptezeci de călugări.

Era atât de postitor, că în Sfântul și Marele Post nimic nu gusta până la luminata zi a Învierii, întărindu-se doar cu Sfânta Împărtășanie. A apărat cu statornicie dreapta credință împotriva ereziei monofizite.

Cel mai cunoscut dar al vieții sale este minunea cu leul. Umblând odată prin pustia Iordanului, l-a întâmpinat un leu care răcnea de durere, arătând laba în care se înfipsese adânc un spin cu umflătură mare. Sfântul, fără frică, i-a scos spinul, i-a bandajat laba și l-a trimis cu pace. Leul nu a mai vrut să plece. A rămas la lavră, primind hrană și slujind cu ascultare, păzind catârul care aducea apă de la Iordan. L-au numit Iordan. Când Sfântul Gherasim s-a mutat la Dumnezeu, în 475, leul l-a căutat pretutindeni, neconsumând hrană, și răcnind cu durere la mormântul starețului, și-a dat și el acolo duhul, ca un ucenic fidel. Această minune este consemnată de Fericiții Părinți Ioan Moshos și Sofronie Sofistul în Limonar.

Tropar, glasul 1: Locuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Gherasim. Cu postul, cu privegherea și rugăciunea cereștile daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Sfinții Mucenici Pavel și sora sa, Iuliana

Sfinții Mucenici Pavel și Iuliana erau frați de sânge din cetatea Ptolemaida din Fenicia, în Israelul de astăzi. Se trăgeau dintr-un neam ales și fuseseră crescuți în evlavie creștină. Pavel citise cu grijă Sfintele Scripturi și, cugetând adânc la înțelesul lor, era în stare să astupe gurile ereticilor cu ușurință, propovăduind cu zel credința în Hristos.

Pe vremea împărăției lui Aurelian (270-275), care dăduse poruncă aspră ca toți creștinii să aducă jertfă zeilor, împăratul însuși a venit în Ptolemaida. Aflat în mulțimea adunată la intrarea lui în cetate, Pavel și-a însemnat fața cu semnul Crucii. Aurelian l-a văzut, a poruncit să fie prins și ținut în lanțuri până a doua zi. Adus la judecată, Pavel și-a mărturisit deschis credința și a refuzat să jertfească zeilor. A fost supus la chinuri cumplite: bătut fără milă, sfâșiat cu cârlige de fier, aruncat în smoală clocotită, închis cu șerpi veninoși și aruncat în groapă de foc aprins. Din toate acestea, puterea lui Dumnezeu l-a scos nevătămat, la vederea mulțimii uimite.

Iuliana, văzând suferințele fratelui ei, nu a putut tăcea. S-a ridicat cu curaj și a mustrat pe cei care îl chinuiau. Auzind că și ea este creștină, soldații au prins-o. A îndurat la rândul ei aceleași chinuri cu aceeași răbdare minunată. Un ostaș de față, Stratonic, văzând chipurile lor luminoase ca ale îngerilor, a mărturisit pe Hristos și a primit și el moartea prin sabie. Furios că nu îi poate birui, Aurelian a poruncit în cele din urmă tăierea capetelor. Iuliana și-a însemnat cu semnul Crucii și și-a întins grumazul cu bucurie. Pavel, văzând pe sora sa trecută la Dumnezeu, a mulțumit lui Hristos și a primit și el sabia, în jurul anului 274.

Tropar, glasul 4: Mucenicii Tăi, Doamne, Pavel și Iuliana, întru nevoinșele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori au biruit; zdrobit-au și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.