Sfântul Sfințit Mucenic Efrem
Sfântul Sfințit Mucenic Efrem este al doilea episcop cunoscut al Eparhiei Tomisului, primul scaun episcopal atestat pe pământul românesc. S-a născut la sud de Dunăre, din părinți creștini care l-au crescut în frica lui Dumnezeu. Pelerinând la Sfintele Locuri din Palestina, a rămas acolo și a primit treapta preoției, slujind la una din Bisericile Ierusalimului. A intrat în ucenicia Patriarhului Hermon al Ierusalimului (300-314), care îl pregătea să propovăduiască Evanghelia la popoarele de la Gurile Dunării și din jurul Pontului Euxin.
La începutul veacului al IV-lea, împreună cu alți episcopi misionari trimiși de Patriarhul Hermon, Efrem a ajuns în Sciția Mică, la Tomis, Constanța de astăzi, cetatea de scaun a Daciei Pontice. Acolo a propovăduit cu multă trudă cuvântul Evangheliei, convertind la credința creștină daci, romani, goți și sciți, și răscumpărând de la moarte mulți sclavi pe care îi creștina. A zidit Biserica lui Hristos cu osteneala vieții întregi. În marea prigonire a lui Dioclețian, mulțimea necredincioșilor s-a ridicat asupra lui, l-a prins, l-a supus la chinuri și i-a tăiat capul, pe 7 martie 304. Este al doilea sfânt al pământului românesc cunoscut în sinaxarele Bisericii, după Sfântul Ierarh Bretanion.
Tropar, glasul 4: Părtaș obiceiurilor și următor al învățăturilor Apostolilor fiind, de Dumnezeu insuflate, ai lucrat în viață cugetând la cele înalte și veșnice; deci, propovăduind cu multă râvnă cuvântul adevărului și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Efrem, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfinții Sfințiți Mucenici Vasilevs, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor și Elpidie, episcopii Hersonului
Sfinții Sfințiți Mucenici din Herson sunt pomeniți împreună cu Sfântul Efrem al Tomisului, deoarece toți au fost trimiși în misiune de același Patriarh Hermon al Ierusalimului, în jurul anului 300.
Sfântul Vasilevs a fost trimis împreună cu Efrem la Herson, în Crimeea, unde a adus mulți la credința creștină. Evreii și elenii din cetate s-au ridicat împotriva lui și l-au ucis, călcându-l în picioare cu sălbăticie, tot pe 7 martie. Un ucenic al lui, plutind pe Hellespont, a găsit acolo alți trei episcopi trimiși de același patriarh, Evghenie, Elpidie și Agatodor. Aceștia, auzind de mucenicia lui Vasilevs, s-au îmbarcat și s-au dus la Herson, hotărâți să urmeze pildei lui. Propovăduind cu aceeași înflăcărare, au sporit numărul credincioșilor, dar au primit și ei cununa muceniciei, după chinuri și bătăi.
După câțiva ani a fost trimis episcopul Eterie. Văzând sălbăticia poporului, a mers la Constantinopol și a vorbit cu Sfântul Împărat Constantin cel Mare, de la care a primit sprijin și cuvânt de autoritate. S-a întors la Herson și a zidit o frumoasă biserică. La întoarcerea spre Constantinopol, a fost prins de păgâni și aruncat în Dunăre, tot pe 7 martie. Ultimul din șirul lor a fost episcopul Capiton. La cererea stăruitoare a credincioșilor din Herson, împăratul Constantin l-a trimis cu o suită de ostași. Capiton, voind să confirme credința celor din cetate, a intrat cu rugăciune în foc mare și a ieșit nevătămat, minune care a adus mulți la botez. Mai târziu, pe drum spre Constantinopol, corabia lui a fost dusă de furtună spre gurile Niprului, unde a căzut în mâinile unor păgâni care l-au ucis și l-au aruncat în mare, pe 22 decembrie.
Tropar, glasul 4: Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.