Calendar Creștin Ortodox 2026
Sinaxar

22 Noiembrie

Sf. Ap. Filimon, Arhip, Onisim și Apfia; Sf. Mc. Cecilia

Sfinții Apostoli Filimon, Arhip, Onisim și Apfia

Acești sfinți, din ceata celor șaptezeci de apostoli, au fost ucenici credincioși ai Sfântului Apostol Pavel, slujind răspândirii Evangheliei în locuri diferite: Filimon, Arhip și Apfia lucrând în cetatea Colose din Frigia, iar Onisim la Roma, alături de însuși marele Apostol. Filimon este cunoscut din Epistola pe care Sfântul Pavel i-a adresat-o, numindu-l „iubitul Filimon, împreună-lucrător cu noi”, iar soția lui, Apfia, este pomenită ca „sora Apfia”, pentru evlavia ei. Sfântul Arhip, episcop în Colose, este lăudat de Apostol cu numele de „împreună-ostaș cu noi”, iar Onisim, fost rob al lui Filimon, ajunge prin credința în Hristos egal în vrednicie cu fostul său stăpân, devenind el însuși apostol.

Tradiția Bisericii arată că, pe când Filimon, Arhip și Apfia își înălțau rugăciunile în biserica din casa lor, alături de ceilalți creștini, păgânii din Colose au năvălit asupra lor la o sărbătoare închinată zeiței Artemis. Ceilalți credincioși au putut fugi, dar cei trei au fost prinși și duși înaintea lui Artoclis, conducătorul Efesului: Sfântul Arhip a fost bătut fără cruțare și împuns cu cuțite de cei care treceau pe acolo, Sfântul Filimon a fost lovit fără milă și ucis cu pietre, iar Sfânta Apfia a primit aceeași moarte mucenicească. Sfântul Onisim, care slujise în alte locuri, a pătimit mai târziu, pe vremea prigoanei lui Domitian, mărturisind până la sfârșit pe Hristos pe care îl propovăduise din cetate în cetate.

Tropar, glasul al 3-lea: Sfinților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.

Sfânta Muceniță Cecilia

Sfânta Cecilia s-a născut în Roma, din părinți de neam bun și avuți, și, ascultând propovăduirea Evangheliei, a crezut în Hristos cu toată inima, hotărându-se să-și păzească fecioria pentru El. Fără voia ei, părinții au logodit-o cu un tânăr de bun neam, dar necredincios, anume Valerian. În noaptea nunții, Cecilia i-a mărturisit soțului că un înger îi păzește curăția și l-a îndemnat să meargă la episcopul Urban al Romei pentru a primi botezul; după ce a fost botezat în taină, Valerian s-a întors acasă și a văzut el însuși îngerul, care i-a încununat pe amândoi cu cununi de trandafiri și crini ce nu se veștejesc niciodată.

Mișcat de această minune, Valerian a dorit ca și fratele său, Tiburtie, să primească aceeași luminare, lucru care s-a și împlinit, Tiburtie ajungând la o asemenea curăție a vieții încât vorbea zilnic cu îngerii. Cei trei, viețuind într-o vreme de prigoană, se îngrijeau să îngroape cu cinste trupurile mucenicilor uciși pentru Hristos, faptă pentru care au fost pârâți prefectului cetății, Almachie. Valerian și Tiburtie, mărturisind pe Hristos înaintea judecății, au fost osândiți să fie decapitați; călăul Maxim, văzând îngeri purtând cu slavă sufletele celor doi frați spre cer, a crezut și el în Hristos și a primit la rândul lui cununa muceniciei.

Rămasă singură, Sfânta Cecilia a fost prinsă și adusă la judecată, fiind întrebată de unde își are curajul; ea a răspuns că din conștiința curată și din credința neîndoielnică. A fost închisă într-o baie cumplit înfierbântată, unde a rămas nevătămată trei zile și trei nopți, iar apoi a fost osândită la moarte prin sabie. Călăul a lovit-o de trei ori peste grumaz fără a putea să o ucidă pe dată; rănită greu, sfânta a mai trăit încă trei zile, întărind în credință pe creștinii care veneau la ea și încredințându-și casa spre folosul obștii creștine din Roma, până ce și-a dat în pace sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în jurul anului 230. Moaștele ei se află până astăzi la Roma, în biserica ce îi poartă numele.

Tropar, glasul al 4-lea: Mielușeaua Ta, Iisuse, Cecilia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.