Sfântul Mucenic Paramon
Sfântul Paramon a trăit în veacul al III-lea, pe vremea împăratului Deciu, într-o vreme în care dregătorul Achilin, cârmuitorul ținuturilor de răsărit, prigonea cu multă asprime pe creștini. Acesta întemnițase trei sute șaptezeci de creștini, iar voind să meargă la via sa din Valsatin, a poruncit ca mucenicii să fie duși împreună cu el, căci drumul avea să treacă pe lângă templul zeului Poseidon, dorind astfel să-i silească să aducă jertfă idolilor. Ajunși la acel loc, sfinții au fost îndemnați să se închine zeității păgâne, dar nu s-au lăsat înduplecați nici prin momeli, nici prin amenințări, rămânând neclintiți în credința lor.
Trecând întâmplător pe acolo, Sfântul Paramon, bărbat de credință creștină, a văzut acea mulțime de mucenici pregătiți pentru moarte și, plin de durere pentru nedreptatea ce avea să se înfăptuiască, s-a oprit înaintea templului idolesc și a strigat cu glas mare, mustrând cruzimea lui Achilin care înjunghia atâția drepți nevinovați doar pentru că refuzau să se închine unor idoli fără suflet. După ce a spus aceste cuvinte în auzul tuturor, Sfântul Paramon și-a continuat liniștit drumul, neștiind că vorbele sale aveau să-i aducă propria moarte.
Auzind despre mustrarea adusă de Paramon, dregătorul s-a aprins de mânie și a trimis slujitori să-l ajungă și să-l ucidă. Prins de aceștia, Sfântul Paramon a fost chinuit cu multă cruzime: mai întâi i-au scos limba, cea care îl ocărâse pe tiran, și i-au împuns-o cu trestii ascuțite, apoi i-au înfipt trestii în toate mădularele trupului, iar în cele din urmă l-au săgetat cu suliți. Astfel și-a dat sfântul cinstitul suflet în mâinile lui Dumnezeu, primind cununa muceniciei alături de cei trei sute șaptezeci de creștini care, în același timp și în același loc, au fost uciși pentru mărturisirea lui Hristos.
Tropar, glasul al 4-lea: Mucenicul Tău, Doamne, Paramon, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfântul Mucenic Filumen
Sfântul Filumen era originar din Licaonia, ținut aflat în provincia Capadocia din Asia Mică, și se îndeletnicea cu negustoria, ducând o viață obișnuită până când a fost adus la judecată pentru credința sa în Hristos. A pătimit în timpul împăratului Aurelian, din porunca lui Felix, conducătorul cetății Ancira din Galatia, care, aflând că Filumen este creștin, l-a supus la felurite chinuri pentru a-l face să se lepede de Hristos și să aducă jertfă idolilor. Sfântul a rămas însă neclintit în mărturisirea sa, primind în cele din urmă cununa muceniciei în jurul anului 274.
Surse consultate nu oferă mai multe amănunte despre felul chinurilor sau despre împrejurările exacte ale morții sale, viața sa fiind cunoscută doar în această formă sumară.
Tropar, glasul al 4-lea: Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii de la Tine au luat, că, având tăria Ta, pe chinuitori au învins, zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Tot la 29 noiembrie se face pomenirea Sfântului Cuvios Pitirun care cu pace s-a săvârșit.