Sfântul Ierarh Pavel Mărturisitorul, arhiepiscopul Constantinopolului
Sfântul Pavel s-a născut în Tesalonic și a slujit ca notar și scriitor al Sfântului Alexandru, patriarhul Constantinopolului, fiind și diacon al marii biserici, în vremea domniei împăratului Constanțiu, fiul Sfântului Constantin cel Mare. Pe patul morții, fericitul Alexandru a fost întrebat de turma sa cui o lasă păstor, iar el a pus înainte pe doi bărbați, pe preotul Pavel și pe diaconul Macedonie, spunând că, de voiesc un păstor învățat și strălucit cu faptele cele bune, să-l aleagă pe Pavel, iar de voiesc numai un chip frumos și cinstit cu înfrumusețările din afară, să-l aleagă pe Macedonie. După moartea lui Alexandru, dreptcredincioșii, biruind în adunare, l-au ales pe Pavel patriarh, în Biserica Sfintei Irina, iar el a început să păstorească bine turma încredințată lui.
Împăratul Constanțiu, care nu se afla la Constantinopol în vremea alegerii și care era amăgit de erezia ariană, s-a mâniat când s-a întors din Antiohia, văzând că Pavel se suise pe scaun fără voia lui, și, îndemnat de arieni, a adunat un sobor nedrept prin care l-a depus pe sfântul cel nevinovat, punând în locul lui pe ereticul Eusebiu al Nicomidiei. Pavel s-a dus la Roma, unde l-a aflat pe marele Atanasie al Alexandriei, izgonit asemenea lui din scaunul său de aceiași eretici, și a rămas alături de el sub ocrotirea papei Iuliu, care a cunoscut nedreptatea făcută celor doi ierarhi și i-a sfătuit să se întoarcă la scaunele lor. La moartea lui Eusebiu, în anul 341, poporul dreptcredincios din Constantinopol l-a readus cu bucurie pe Pavel în scaun, dar împăratul, aflând de aceasta, a trimis pe eparhul Filip să-l scoată pe sfânt din cetate în taină, ducându-l cu o corabie în surghiun la Tesalonic, patria sa, în vreme ce arienii, susținuți de oștire, au pricinuit în cetate o mare măcelărire a credincioșilor care se împotriveau înlocuirii lui cu Macedonie.
Cu sprijinul împăratului apusean Constans și al papei Iuliu, care au trimis amenințare de război lui Constanțiu dacă Pavel și Atanasie nu vor fi reașezați în scaunele lor, Pavel a putut să se întoarcă din nou la Constantinopol, în anul 346. Dar după moartea lui Constans, în anul 350, ucis prin uneltirea lui Magnențiu, arienii și-au ridicat din nou capul împotriva apărătorilor dreptei credințe, iar Sfântul Pavel a fost trimis în surghiun în Armenia, la cetatea Cucuz, unde a fost închis într-o biserică. Acolo, slujind odată dumnezeiasca Liturghie, arienii au năvălit asupra lui și, după șase zile în care fusese lăsat fără hrană și fără apă, văzându-l încă în viață, l-au sugrumat cu însuși omoforul său, dându-și astfel sufletul în mâinile Domnului ca un adevărat mărturisitor al dreptei credințe împotriva ereziei ariene. După patruzeci de ani, pe vremea împăratului Teodosie cel Mare, care a adunat sobor de Sfinți Părinți la Constantinopol și a nimicit eresul, moaștele Sfântului Pavel au fost aduse cu mare cinste din Cucusa Armeniei la Constantinopol, iar mai târziu, în anul 1236, au fost mutate la Veneția.
Tropar, glasul al 3-lea: Pentru mărturisirea Dumnezeieștii credințe, alt Pavel pe tine Biserica te-a arătat râvnitor între preoți. Strigă împreună cu tine și Abel către Domnul și sângele cel drept al lui Zaharia. Părinte cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
Sfântul Cuvios Luca din Sicilia
Sfântul Cuvios Luca a ales încă din tinerețe să urmeze lui Dumnezeu, iar atunci când părinții săi au voit să-l căsătorească, a fugit noaptea de acasă și s-a călugărit, alegând astfel viața monahală în locul celei lumești. S-a retras mai întâi în pustnicie lângă Muntele Etna din Sicilia, unde s-a nevoit în post și în rugăciune, petrecând la un moment dat patruzeci de zile fără să se hrănească, pentru care s-a învrednicit de vederi și descoperiri dumnezeiești și îngerești. Pe la sfârșitul vieții sale a ajuns la Constantinopol, iar mai apoi s-a sălășluit într-un sat de lângă Corint, în Grecia, unde și-a petrecut ultimii ani ai nevoinței sale călugărești.