Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 7 diaconi
Sfântul Apostol Filip s-a născut în Cezareea Palestinei și a trăit pe vremea Sfinților Apostoli ai Domnului. Era căsătorit și avea patru fiice prorociță. A fost ales de Sfinții Apostoli, alături de Sfântul Arhidiacon Ștefan și de alți cinci bărbați, dintre cei șapte diaconi puși să slujească nevoilor obștii creștine din Ierusalim, îngrijindu-se cu multă râvnă de săraci și de văduve, precum și de buna împărțire a hranei în obștea credincioșilor.
După mucenicia Sfântului Ștefan, când s-a pornit prigoana cea mare împotriva Bisericii din Ierusalim și toți credincioșii, în afară de cei doisprezece apostoli, s-au împrăștiat prin ținuturile Iudeei și Samariei, Filip a mers în Samaria, unde a propovăduit pe Hristos cu multă putere, încât tot poporul, cu un singur suflet, lua aminte la cuvintele lui, văzând minunile prin care își întărea învățătura: vindeca tot felul de boli și izgonea duhurile cele necurate, care ieșeau din oameni strigând cu glas mare. Tot acolo a botezat pe Simon Magul, care se prefăcea creștin, dar avea cugetul necurat, căci credea că poate cumpăra cu bani harul Sfântului Duh.
Răpit de îngerul Domnului, Filip a fost dus pe drumul ce coboară de la Ierusalim spre Gaza, unde a aflat pe un famen etiopian, dregător de încredere al reginei Candachia a Etiopiei, care citea fără să înțeleagă cuvintele prorocului Isaia despre patimile Mântuitorului. Filip i-a tâlcuit proorocia, iar famenul, primind cu bucurie cuvântul, a cerut botezul chiar pe loc, în cea mai apropiată apă găsită pe drum. După aceea, Filip a fost luat de înger și dus în cetatea Azot, unde a propovăduit Evanghelia cu mare folos, întorcând mulți oameni la dreapta credință și ridicând acolo o biserică. Întorcându-se mai apoi la Ierusalim, Sfinții Apostoli l-au hirotonit episcop și l-au trimis la Tralia Asiei, unde a continuat să facă numeroase minuni, vindecând bolnavi și înviind morți, zidind o biserică în acea cetate, loc în care s-a și mutat la Domnul, fiind apoi înmormântat în Cezareea Palestinei.
Tropar, glasul al 3-lea: Apostole Sfinte Filip, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.
Sfântul Ierarh Teofan Mărturisitorul, Episcopul Niceei
Sfântul Ierarh Teofan Mărturisitorul, numit și Teofan Graptul, s-a născut din părinți dreptcredincioși care viețuiau în Palestina și care se întreceau în iubirea de străini, fiind cunoscuți pentru ospitalitatea lor neobosită. Avea un frate mai tânăr, pe Teodor, care mai târziu s-a făcut cunoscut sub numele de Teodor Scrisul, mărturisitor pentru sfintele icoane la rândul lui. Cei doi frați, prin sârguința și grija părinților lor, s-au deprins din copilărie cu toată înțelepciunea cărților, ajungând filosofi iscusiți, învățând atât filosofia elină, cât și Sfânta Scriptură. Cunoscând însă nestatornicia și deșertăciunea acestei lumi trecătoare, au lăsat toate cele lumești și au mers la lavra Sfântului Sava, unde au intrat în viața monahicească, petrecând în post, în rugăciuni neîncetate și în toate faptele cele bune. Teodor s-a învrednicit acolo de rânduiala preoțească pentru bunătatea vieții sale, iar Teofan s-a nevoit alături de el cu aceeași râvnă.
În vremea marii lupte împotriva sfintelor icoane, cei doi frați au fost trimiși de patriarhul Ierusalimului la Constantinopol, ca să stea împotriva ereziei iconoclaste, înfruntând cu curaj pe împăratul Leon Armeanul, un aprig prigonitor al cinstirii icoanelor. Pentru statornicia lor în apărarea dreptei credințe, cei doi frați au pătimit mult, nu numai de la acest împărat, ci și de la cei care i-au urmat la domnie, Mihail Valvul și Teofil, îndurând chinuri, bătăi, temniță, foamete, sete, răni și surghiunuri îndelungate, vreme de mai bine de douăzeci de ani, din anul opt sute șaptesprezece până în anul opt sute patruzeci și doi. În aceste cumplite suferințe, Sfântul Teodor s-a și sfârșit, fiind pomenit de Biserică la 27 decembrie.
Sfântul Teofan, supraviețuind acelor încercări, a ajuns să vadă cu ochii lui împăcarea Bisericii și biruința dreptei credințe, după ce împăratul Mihail, fiul lui Teofil, împreună cu mama sa, împărăteasa Teodora, au readus sfintele icoane în Biserica lui Dumnezeu, închinându-se lor și aducând înapoi din surghiun pe toți cei prigoniți pentru cinstirea lor. Atunci Teofan a fost așezat episcop al Bisericii din Niceea, fiind hirotonit de către patriarhul Metodie, cel care a surpat eresul luptătorilor împotriva icoanelor. Ca păstor al Niceei, Sfântul Teofan a alcătuit numeroase cântări liturgice pentru cinstirea sfintelor icoane, folositoare Bisericii lui Hristos până astăzi, dovedind prin scrierile sale aceeași statornicie în dreapta credință pentru care suferise atâția ani.
Tropar, glasul al 8-lea: Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Sfinte Părinte Teofan, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.