Sfinții Mucenici Prov, Tarah și Andronic
Sfinții Mucenici Prov, Tarah și Andronic au trăit pe vremea consulului Dioclețian și a guvernatorului Flavian, pe la anul 304, fiind prinși că sunt creștini în cetatea Pompeiopole din Tarsul Ciliciei. Tarah era foarte bătrân cu vârsta, de neam roman, și avea slujba de ostaș, fiind născut în Claudiopolisul Siriei; pentru credința lui în Hristos, se rugase să fie eliberat din armată. Prov era originar din Perga Pamfiliei, iar Andronic era fiul unui cetățean de mare vază din Efes. Toți trei au fost aduși înaintea dregătorului Flavian și siliți să se lepede de Hristos și să se închine idolilor, dar au refuzat cu hotărâre, mărturisindu-și credința fără șovăire.
Pentru această statornicie, cei trei au fost supuși la chinuri îngrozitoare. Lui Tarah i-au fost zdrobite fălcile și grumazul cu pietre, i-au ars mâinile cu foc, l-au spânzurat de un lemn și l-au afumat dedesubt cu fum împuțit; apoi i-au turnat pe nas un amestec de oțet, muștar și sare, i-au ars pieptul cu țepi înroșiți, i-au tăiat urechile și l-au despuiat de pielea capului, dându-l în cele din urmă să fie mâncat de fiare. Prov a fost bătut cu vine crude, i s-au ars picioarele cu fiare încinse, a fost spânzurat de un lemn și i s-au pârjolit spinarea și coastele cu frigări înroșite în foc. Andronic a fost spânzurat pe un lemn, sfâșiat pe picioare cu fiare ascuțite, împuns în coaste și frecat cu sare peste răni, iar la urmă i s-au tăiat limba și buzele. Toți trei au fost aruncați la fiarele sălbatice, împreună cu alți tâlhari condamnați, dar fiarele i-au sfâșiat pe tâlhari, în vreme ce sfinții au rămas nevătămați, minune la vederea căreia mulți păgâni de față au crezut în Hristos. Văzând că nici chinurile, nici fiarele nu i-au putut clinti din credința lor, proconsulul Numerian Maxim a poruncit ca cei trei mucenici să fie uciși de sabie, fiind tăiați bucăți, fiecare după ce trupul le fusese sfărâmat de multele chinuri suferite.
Pentru ca cei trei să nu poată fi recunoscuți și cinstiți de creștini, trupurile lor au fost amestecate cu trupurile celorlalți osândiți la moarte. Dumnezeu însă a descoperit în chip minunat unor creștini care erau trupurile martirilor, prin trei lumânări care s-au arătat aprinse deasupra lor în întuneric, și astfel sfinții au putut fi îngropați cu cinstea ce li se cuvenea. Părticele din sfintele lor moaște se află astăzi la Biserica Memorială Mihai Viteazul din Alba Iulia.
Tropar, glasul al 4-lea: De isprăvile sfinților mucenici Puterile Îngerești foarte s-au minunat, că fiind un trup muritor, pe vrăjmașul cel fără de trup, cu Puterea Crucii nevoindu-se tare, l-au biruit nevăzut. Și acum se roagă Domnului să se miluiască sufletele noastre.
Sfântul Ierarh Cosma, episcopul Maiumei
Sfântul Ierarh Cosma, cunoscut și sub numele de Cosma Melodul, Cosma Aghiopolitul sau Cosma cel Tânăr, s-a născut la Ierusalim și a rămas orfan din pruncie, părinții lui fiind creștini de neam sărac. Părinții Sfântului Ioan Damaschin, care viețuiau în cetatea Damascului și erau iubitori de săraci, l-au luat pe micul Cosma în casa lor, înfiindu-l și crescându-l împreună cu Ioan, fiul lor cel firesc. Mai târziu, tatăl lui Ioan a răscumpărat de la agareni un călugăr foarte înțelept, numit la rândul lui Cosma, care fusese robit în Italia, și le-a dat acestuia spre învățătură pe amândoi copiii: pe Ioan, fiul său adevărat, și pe Cosma, fiul cel înfiat. Sub îndrumarea acestui dascăl iscusit, cei doi tineri au studiat în profunzime gramatica, filosofia, astronomia, muzica și geometria, dovedindu-se înzestrați și vrednici de cinste în toate cele învățate.
Înaintând în înțelegere și în iscusința înțelepciunii, Cosma a lăsat lumea cea deșartă și s-a dus la mănăstirea Sfântului Sava, unde a luat asupra sa jugul monahicesc, nevoindu-se cu multă osârdie și strălucind ca o stea pe bolta cerului în Biserica lui Hristos, prin viața sa curată și prin dumnezeiasca lui înțelegere. Când s-a pornit cumplita luptă împotriva sfintelor icoane, Cosma a fost cel care l-a îndemnat pe fratele său de creștere, Sfântul Ioan Damaschin, să scrie cuvinte de apărare a cinstirii icoanelor pentru întărirea drept-credincioșilor, și amândoi, prin cuvânt viu și prin scris, s-au nevoit din răsputeri împotriva ereziei iconoclaste. Cosma a împodobit Biserica lui Dumnezeu cu numeroase tropare și canoane de o frumusețe deosebită, cinstind prin cântările sale Învierea lui Lazăr, Intrarea Domnului în Ierusalim, Cina cea de Taină și Patimile cele de bunăvoie ale Mântuitorului, alături de multe alte praznice împărătești, fiind socotit, alături de Sfântul Ioan Damaschin, drept unul dintre cei mai mari imnografi ai Bisericii Răsăritului.
La rugămintea Bisericii Ierusalimului, fericitul Cosma a primit, în anul 743, să fie hirotonit episcop al cetății Maiuma, portul cetății antice Gaza, situat pe coasta de sud a Feniciei. A păstorit cu multă râvnă turma încredințată lui spre păscutul cel mântuitor, rămânând în acest rang până la adânci bătrânețe, și s-a odihnit întru Domnul la o vârstă foarte înaintată, lăsând Bisericii o moștenire imnografică de mare valoare duhovnicească, păstrată și cântată până astăzi.
Tropar, glasul al 8-lea: Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată, Sfinte Părinte Cosma, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.