Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași
Sfântul Apostol Andrei, fratele lui Simon Petru, s-a născut în Betsaida, localitate aflată pe malul Lacului Ghenizaret, și a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Auzindu-l pe Înaintemergătorul mărturisind despre Hristos drept Mielul lui Dumnezeu, Andrei I-a urmat Mântuitorului, devenind astfel primul apostol chemat, motiv pentru care Tradiția îl numește "cel întâi chemat". El l-a adus pe fratele său Petru la Hristos, spunându-i că a aflat pe Mesia. După Înălțarea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au tras la sorți regiunile în care urmau să propovăduiască Evanghelia, iar lui Andrei i-a căzut sorțul să meargă în Sciția, ținut care corespunde Dobrogei de astăzi. A trecut prin Asia Mică împreună cu fratele său Petru, apoi a ajuns în peninsula Balcanică, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu pe teritoriul scit și trac, motiv pentru care este cinstit ca Ocrotitorul spiritual al românilor. S-a întors apoi în Grecia, întărind comunitățile creștine întemeiate de Apostolul Pavel, ajungând până în cetatea Patras din Peloponez, unde a fost răstignit pe o cruce în formă de X, primind astfel cununa muceniciei.
Moaștele Sfântului Andrei au cunoscut de-a lungul veacurilor o istorie zbuciumată: pe la anul 350, împăratul Constanțiu al II-lea le-a dus la Constantinopol, așezându-le în Biserica Sfinților Apostoli, unde au rămas până pe la anul 850, când împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul a încuviințat cererea locuitorilor din Patras și a înapoiat capul sfântului în cetatea lui de mucenicie. În anul 1208, în timpul celei de-a patra Cruciade, relicvele au ajuns la Amalfi, lângă Napoli, fiind păstrate în domul San Andrea, iar în 1462, din pricina pericolului turcesc, au fost duse la Roma, unde Papa Pius al II-lea le-a mutat în catedrala Sfântul Petru.
Pentru românii ortodocși, ziua de 13 octombrie are însă o semnificație aparte legată de un eveniment recent: în seara zilei de 12 octombrie 1996, racla cu capul Sfântului Apostol Andrei a fost adusă la Iași de la Catedrala mitropolitană din Patras, printr-o delegație a Bisericii Greciei condusă de Înaltpreasfințitul Nicodim, Mitropolitul de Patras, la inițiativa și prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Sfintele moaște au fost așezate alături de cele ale Sfintei Cuvioase Parascheva în Catedrala Mitropolitană din Iași, iar peste un milion de credincioși au venit din toată țara să se închine celor doi sfinți, fiind cel mai mare pelerinaj din istoria recentă a României. Duminică, 13 octombrie 1996, s-a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala mitropolitană din Iași de către un sobor de ierarhi, în frunte cu Mitropolitul de Patras, alături de care s-a aflat și actualul Patriarh al României. La finalul pelerinajului, în 19 octombrie 1996, sfintele moaște s-au întors la Patras, însoțite de delegația din Grecia. Pentru a păstra vie amintirea acestui eveniment de o importanță deosebită pentru credincioșii din Moldova și din toată țara, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, la propunerea Mitropolitului Daniel, ca în fiecare an, la 13 octombrie, să se facă pomenirea liturgică a "Aducerii moaștelor Sfântului Apostol Andrei la Iași", sărbătoare consemnată cu cruce neagră în calendarul ortodox român începând cu anul 1997.
Tropar, glasul 1: Fiu al Galileei și frate al lui Petru, dintre pescari în soborul Apostolilor întâi ai fost chemat, Andrei cel minunat, iar de la mormântul tău din Patra chemi popoarele la Dumnezeu și atunci ne-ai umplut de bucurie când în România iarăși ai venit, unde pe Hristos Domnul L-ai propovăduit.
Sfinții Mucenici Carp, Papil, Agatodor, Agatonica și Florentie
Sfântul Mucenic Carp era episcopul cetății Tiatira, iar Sfântul Papil era diaconul său, amândoi pătimind pentru Hristos în cetatea Pergam, locul lor de naștere, în vremea împăratului Decius și a proconsulului Valerius. Aduși înaintea autorităților păgâne, cei doi au mărturisit cu curaj credința lor în Domnul Iisus Hristos înaintea tuturor celor de față, fără să se lepede în fața amenințărilor. Pentru aceasta, au fost legați de cai și târâți cu cruzime pe drumul de la Tiatira până la Sardia, unde au fost spânzurați de un lemn. Pe Papil l-au legat apoi de patru pari și l-au ridicat în văzul tuturor, lovindu-l cu pietre, dar acestea nu l-au rănit prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu. În ciuda chinurilor la care era supus pentru a-l face să își lepede credința, Sfântul Papil a vindecat un om orb chiar în acele clipe, întărind astfel credința multora dintre cei de față, care au crezut în Hristos văzând minunea.
Chinurile asupra celor doi au continuat fără încetare: au fost târâți prin spini și bătuți peste pântece, apoi au fost dați să fie mâncați de fiare sălbatice. Dumnezeu i-a apărat însă prin purtarea de grijă a unui leu, care, cu răgetele sale, a împiedicat celelalte fiare să se apropie și să-i sfâșie. Văzând că nici fiarele nu izbutesc să le facă vreun rău, prigonitorii i-au încălțat cu încălțăminte de fier înroșită și i-au aruncat într-un cuptor aprins. Atunci Agatonica, sora Sfântului Papil, văzând acea privire, s-a rugat și a intrat de bunăvoie în flăcări alături de frații mucenici, iar credința tuturor i-a păzit nevătămați și de această dată. Neputând să-i biruie prin niciun chin, cei care îi torturau au decis în cele din urmă să-i osândească la moarte prin tăierea capului cu sabia, primind astfel toți cununa muceniciei.
Tot în această zi este pomenit Sfântul Mucenic Agatodor, care a pătimit alături de cei trei pentru aceeași dreaptă credință, precum și Sfântul Mucenic Florentie, originar din cetatea Tesalonicului, care, fiind creștin râvnitor binelui, ocăra în public pe zeii elinilor și întărea pe ceilalți creștini în credința lor în Hristos, îndemnându-i necontenit spre lucrarea poruncilor dumnezeiești. Pentru această propovăduire deschisă, Florentie a fost prins de guvernatorul cetății și, fiind întrebat, a mărturisit fără frică pe Hristos drept Dumnezeu mai înainte de veci și Făcătorul tuturor, declarând că zeii păgânilor nu sunt decât lemne, pietre, aur, argint, aramă și fier, idoli fără suflet și fără simțire, mărturisire pentru care a primit la rândul lui cununa muceniciei.
Tropar, glasul al 2-lea: Ca o vistierie de mult preț și izvor ce izvorăște ape de tămăduiri, a dat Stăpânul moaștele voastre celor de pe pământ, care șterg neputințele patimilor cele de multe feluri și dau neîncetat har sufletelor. Pentru aceasta, Sfinților Carp și Papil, cu un glas și cu dragoste săvârșim sfântă pomenirea voastră.