Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian
Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian s-a născut în Antiohia Siriei, în vremea împăratului Deciu, din părinți păgâni și înstăriți, care l-au închinat încă din pruncie zeului Apollo. De mic a fost dat pe mâna vrăjitorilor, ca să deprindă tainele lor, iar la zece ani părinții l-au trimis să aducă jertfe pe Muntele Olimpului, locul socotit de păgâni drept sălaș al zeilor, unde a învățat multe vicleșuguri demonice: să facă năluciri, să schimbe vremea, să stârnească furtuni și valuri pe mare, să aducă boli și pagube oamenilor. De acolo a călătorit la Argos, în Frigia, în Egipt și în Caldeea, unde a desăvârșit știința magiei și a astrologiei, devenind un vrăjitor temut și un filosof respectat la întoarcerea sa în Antiohia.
Faima lui de mag priceput și de aducător de suferință prin farmece și otrăvuri îi adusese mulți căutători de ajutor în păcate ca desfrânarea, vrajba și mânia, iar păgânii îl prețuiau ca pe un slujitor de seamă al zeilor. Schimbarea vieții lui a venit printr-o întâmplare neașteptată. Un tânăr pe nume Aglaid, îndrăgostit de o fecioară creștină din Antiohia numită Iustina și neputând să o ia de soție din pricina credinței ei statornice, a cerut ajutorul lui Ciprian pentru a o ademeni. Vrăjitorul a trimis de trei ori draci asupra Iustinei, dar fecioara, înarmată cu rugăciunea și cu semnul Sfintei Cruci, a zădărnicit de fiecare dată lucrarea lor. Văzând neputința demonilor în fața puterii Crucii lui Hristos, Ciprian și-a dat seama de înșelarea în care trăise toată viața. A luat cărțile sale de vrăjitorie, le-a ars, și s-a dus la episcopul Antim, cerând să fie botezat. A fost primit în Biserică și, datorită râvnei și înțelepciunii sale, a fost ridicat treptat în treptele preoției, ajungând până la cea de episcop.
Păstorind cu vrednicie turma cea nou întemeiată, Ciprian a fost adus, alături de Iustina, înaintea guvernatorului Evtolmie în vremea prigoanei, fiind supus la chinuri grele din care a scăpat de fiecare dată nevătămat prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu. La capătul acestor încercări, a primit moartea prin sabie, mărturisind până la sfârșit credința pentru care își schimbase viața.
Tropar, glasul 4: Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge Sfințite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfânta Muceniță Iustina fecioara
Sfânta Muceniță Iustina era originară din Antiohia Siriei, fiica preotului păgân Edesie și a soției sale Cleodonia, crescută într-o casă închinată idolilor. Schimbarea vieții ei a început într-o zi obișnuită, când, stând la fereastra casei părintești, a ascultat fără să vrea propovăduirea unui diacon creștin care vorbea despre întruparea, jertfa, învierea și înălțarea lui Hristos. Cuvintele acelea i-au aprins inima de credință, și de atunci a început să cercete pe ascuns adunările creștinilor, lucrare în care Duhul Sfânt a desăvârșit-o curând. Cu vremea, a adus la credința cea nouă și pe tatăl și pe mama ei, care, printr-o vedenie a Mântuitorului și a îngerilor de lumină, s-au încredințat și ei de adevărul Evangheliei și au primit botezul împreună cu fiica lor.
Frumusețea și viața curată a Iustinei au atras atenția unui tânăr de neam grec, Aglaid, care a dorit cu ardoare să o ia de soție. Fecioara, jurată mireasă lui Hristos, l-a respins fără șovăire, oricâtă stăruință a pus tânărul, iar acesta, neputând să o câștige prin mijloace firești, a alergat la vrăjitorul Ciprian pentru a-i smulge cu farmece consimțământul. De trei ori Ciprian a trimis duhuri necurate asupra ei, dar Iustina, întărită prin rugăciune și prin semnul Crucii, le-a biruit pe toate, zădărnicind lucrarea lor răutăcioasă ca pe o pânză de păianjen. Tocmai această statornicie a fecioarei a fost mijlocul prin care vrăjitorul Ciprian a fost adus la cunoașterea puterii lui Hristos și la lepădarea de magie. Iustina, ridicată mai târziu la treapta de diaconiță, a păstorit alături de Ciprian în noua lor viață în Hristos, fiind supusă, ca și el, la chinuri sub guvernatorul Evtolmie, din care a scăpat de fiecare dată fără vătămare, până când a primit moartea prin sabie, încununându-se cu cununa muceniciei.
Tropar, glasul 4: Mielușeaua Ta, Iisuse, Iustina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Sfântul Cuvios Teofil
Sfântul Cuvios Teofil Mărturisitorul era un monah cucernic, vestit pentru evlavia și statornicia lui în credința dreaptă, care a trăit în vremea împăratului Leon Isaurul. Acest împărat, cunoscut prin necredința și pornirea sa cumplită împotriva sfintelor icoane, a stârnit asupra Bisericii prigoana iconoclastă, lepădând cinstirea chipurilor sfinte și silind pe credincioși să se supună ereziei sale.
Văzând această rătăcire, Cuviosul Teofil nu a tăcut, ci a mers înaintea împăratului și l-a mustrat deschis, numindu-l fără de lege și înaintemergător al lui antihrist pentru lupta lui împotriva icoanelor. Curajul acestei mustrări a stârnit mânia și urgia împăratului, care a poruncit ca cuviosul să fie bătut fără cruțare și aruncat în temniță, unde a fost chinuit cu foamea îndelung. Scos din închisoare, Teofil nu a încuviințat să se lepede de mărturisirea sa și nici să se supună voinței împărătești, drept care a fost trimis în surghiun, departe de Antiohia. Acolo, în exil, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate, și-a încredințat sufletul în mâinile Lui, încununându-se cu mărturisirea pentru cinstirea sfintelor icoane.