Sfântul Apostol Toma
Sfântul Apostol Toma, numit și Geamănul, s-a născut în cetatea Paneada, numită și Cezareea lui Filip, din Galileea, și a fost pescar înainte de a deveni ucenic al Domnului. Numele său, Toma, înseamnă în limba aramaică geamăn, traducere identică cu numele grecesc Didymos, care i s-a adăugat pe lângă numele de Iuda, primit la tăierea împrejur. Nu era cărturar, dar a adus lui Hristos un suflet curat, cinstit și curajos, care L-a iubit până la moarte, fiind ales de Domnul și numărat între cei doisprezece apostoli. Sfântul Evanghelist Ioan amintește despre curajul și dragostea jertfelnică a lui Toma încă din timpul vieții pământești a Mântuitorului: atunci când Hristos a vrut să meargă în Iudeea, unde fusese amenințat să fie ucis cu pietre, ca să învie pe Lazăr din morți, Toma a îndemnat pe ceilalți ucenici să meargă să moară împreună cu El.
Evanghelia istorisește și îndoiala lui Toma, care nu a vrut să creadă în Înviere atunci când ceilalți apostoli i-au mărturisit că L-au văzut pe Domnul viu. Această îndoială a slujit însă spre întărirea credinței tuturor, căci după opt zile Hristos S-a arătat din nou ucenicilor, fiind de față și Toma, și i-a îngăduit să pună mâna în coasta Sa cea de viață dătătoare. Atunci Toma a mărturisit cu putere: "Domnul meu și Dumnezeul meu", arătând limpede că Mântuitorul a înviat cu același trup cu care a pătimit, nu cu nălucire sau cu alt trup.
După Înălțarea Domnului la cer și după primirea Duhului Sfânt, apostolii au tras la sorți încotro să propovăduiască fiecare Evanghelia, iar lui Toma i-a căzut sorțul să meargă în țările Indiei. A semănat cuvântul lui Dumnezeu la mezi, la parți și la indieni, întemeind biserici și creștinând mulțime de oameni, ducând cu el întotdeauna o Evanghelie a Sfântului Matei. Ajuns în părțile Calamidiei, la curtea împăratului păgân Muzdie, a convertit la creștinism femei din familia împărătească, printre care pe Migdonia și Tertiana, care au ales să trăiască în curăție pentru Hristos. Mâniat că apostolul îi tulburase astfel familia și poporul, împăratul l-a supus la chinuri grele, din care Toma a rămas nevătămat prin puterea lui Dumnezeu. La urmă, Muzdie a poruncit să fie dus pe un munte și străpuns cu suliți de către ostași, primind astfel cununa muceniciei de la Cel pe care L-a slujit întreaga viață. Ucenicii săi, Azan și Sifor, au continuat să răspândească credința creștină în acele ținuturi, iar femeile din curtea împărătească, eliberate de jugul căsătoriei, au trăit în continuare în curăție și rugăciune. Mai târziu, fiul împăratului Muzdie a fost izbăvit de un duh necurat prin rugăciunile Sfântului Toma, iar împăratul însuși, mișcat de această minune, a primit botezul împreună cu mulți din curtea sa. Moaștele Sfântului Apostol Toma s-au aflat multă vreme la Edesa.
Tropar, glasul al 3-lea: Apostole Sfinte, Toma, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.
Sfânta Muceniță Erotiida a fost martirizată prin foc pentru credința ei neclintită în Hristos.