Înălțarea Sfintei Cruci
Pe 14 septembrie, una din cele mai solemne zile ale anului bisericesc, Biserica Ortodoxă prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci, praznic împărătesc care adună în sine amintirea a două mari evenimente din istoria Crucii lui Hristos: aflarea ei de Sfânta Împărăteasă Elena și înălțarea solemnă din 335, și readucerea ei din robia perșilor de împăratul Heraclius. Este zi de post strict.
Sfânta Elena, mama lui Constantin cel Mare, a mers la Ierusalim în 326, hotărâtă să afle locurile sfinte ale Răstignirii și Învierii lui Hristos, ascunse sub temple și monumente ridicate de împărații romani. Cu ajutorul episcopului Macarie al Ierusalimului, a săpat pe Golgota și a aflat trei cruci, una din ele fiind crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul. Cinstitul Lemn a fost recunoscut prin minunea vindecării miraculoase a unei femei muribunde care s-a atins de ea. La 13 septembrie 335 a fost sfințită basilica ridicată de Constantin deasupra Sfântului Mormânt, iar a doua zi, 14 septembrie 335, Crucea a fost înălțată solemn în văzul mulțimii de episcopi și credincioși adunați de pretutindeni. Astfel s-a instituit praznicul Înălțării Sfintei Cruci.
Mai târziu, perșii, iar apoi și sarazinii, s-au ridicat cu putere asupra Greciei, ajungând să amenințe chiar Constantinopolul, punând Imperiul într-o mare cumpănă. Regele perșilor Cosroe al II-lea a cucerit Ierusalimul, în 614, ducând rob la Persia pe Patriarhul Zaharia, în vreme ce Crucea, trimisă mai dinainte spre păstrare la Constantinopol, a rămas acolo la adăpost. Împăratul Heraclius, cu ajutorul lui Dumnezeu, a purtat un război lung și greu, de paisprezece ani, până a biruit pe perși. Purtând apoi Crucea, cinstită cum se cuvenea, mai întâi la Constantinopol, unde a fost primită cu mare bucurie de popor, a dus-o în cele din urmă înapoi la Ierusalim, la locul ei cel dintâi.
La slujba Înălțării Sfintei Cruci, se face priveghere de toată noaptea. Sfânta Cruce este scoasă din altar și așezată pe o masă înfrumusețată cu flori, udată cu apă de trandafiri, pentru ca poporul, sărutând-o, să se umple de bună mireasmă, ca și cum ar fi sărutat însuși trupul lui Hristos cel răstignit pe ea.
Tropar, glasul 1: Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.