Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont
Pe 19 septembrie, Biserica Ortodoxă pomenește pe Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont, trei martiri ai lui Hristos care au trăit pe vremea când la Roma împărățea Probus (276-282), în anii prigoanei creștinilor, iar în Antiohia stăpânea dregătorul Eliodor.
Pe când în Antiohia se săvârșea praznicul zeului Apollo, au venit în cetate, din afara ei, doi oameni necunoscuți, Trofim și Savatie, creștini dreptcredincioși. Văzând prăznuirea cea pierzătoare de suflete a păgânilor, au refuzat să se veselească alături de ei, spunând: "Suntem creștini și nu se cade nouă a veni la ospețe păgânești." Aflând acestea, Eliodor a poruncit ostașilor să-i prindă și să-i despartă unul de altul în temniță.
Trofim a fost adus primul la judecată, interogat despre nume, viață și credință. Mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos, dregătorul, mâniat de o asemenea tărie la un tânăr, a poruncit să fie dezbrăcat și bătut fără milă cu toiege, până s-a roșit pământul de sângele lui, apoi strujit cu unelte ascuțite până la os, și aruncat în temniță. A fost adus apoi Savatie, care, după ce și-a mărturisit credința, a fost spânzurat și strujit cu unghii de fier atât de mult, încât și-a dat duhul pe drumul de întoarcere spre temniță.
Rămas singur, Trofim a fost trimis să sufere mucenicia în câmpul Sinadelor din Frigia, la sărbătoarea păgână a dioscurilor. Aflat în temniță, așteptând sărbătoarea, a fost cercetat în taină de un tânăr bărbat creștin din sfatul cetății, Dorimedont, care venea pe ascuns la cei răniți pentru credință. Fapta lui nu a putut fi tăinuită multă vreme. Adus înaintea crudului dregător al Sinadelor, Dionisie, Dorimedont și-a mărturisit fără ocol credința în Hristos. Neizbutind să-l abată, dregătorul i-a supus la chinuri: i-au rupt fața cu unghii de fier, i-au dezrădăcinat dinții, l-au ars cu foc; iar lui Trofim i-au scos ochii cu țepușe înfocate.
La urmă, i-au osândit pe amândoi să fie dați spre mâncare fiarelor, în priveliște, în fața mulțimii adunate. Dar o ursoaică, un pardos și un leu s-au purtat cu ei ca niște animale de casă, uitându-și năravul de fiare sălbatice. Numindu-i "fermecători," dregătorul a poruncit să li se taie capetele cu sabia. Astfel, Sfinții Mucenici Trofim și Dorimedont, după multe și amare chinuri, au murit prin sabie, iar acum, împreună cu Savatie, măresc neîncetat în ceruri Preasfânta Treime.
Tropar, glasul 8: Dumnezeu Cel Lăudat în Treime a preamărit treimea mucenicilor; pe Sfântul Trofim, pe Sfântul Savatie și pe Sfântul Dorimedont; căci, întru Dânsul crezând, au surpat pe vrăjmașul. Prin rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi.