Sfântul Prooroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul
Sfântul Prooroc Zaharia a fost fiul lui Varahie, preot din Legea veche, având de soție pe Elisabeta, din fiicele lui Aaron, sora Anei, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Mărturisește Sfânta Evanghelie despre ei că erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile Domnului, iar dovada vieții lor cinstite este chiar Sfântul Ioan, Înaintemergătorul.
Zaharia era preot în Ierusalim pe vremea împărăției lui Irod, din neamul lui Avia, care avea rândul săptămânii a opta dintre cele douăzeci și patru de cete preoțești rânduite încă de împăratul David, ca urmașii lui Aaron, prea numeroși pentru a sluji laolaltă, să slujească pe rând, prin tragere la sorți.
Slujind el în rândul săptămânii sale, a intrat în Templu să tămâieze, fiind popor mult adunat la rugăciune afară. Atunci i s-a arătat îngerul Domnului, în partea dreaptă a altarului tămâierii. Zaharia s-a temut, dar îngerul l-a liniștit, zicându-i "Nu te teme, Zaharie," și i-a vestit că rugăciunea lui a fost ascultată, iar Elisabeta va naște un fiu, Ioan, care va aduce bucurie multor popoare, va fi mare cu duhul, aspru la înfrânare, plin de Duh Sfânt încă din pântece, și va merge înaintea lui Hristos cu duhul și puterea lui Ilie.
Zaharia, îndoindu-se din pricina bătrâneții lui și a Elisabetei, a întrebat cum va cunoaște aceasta. Îngerul, spunându-i că este Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu, l-a pedepsit cu muțenie până la împlinirea celor vestite, pentru necredința lui. Ieșind din altar mut, poporul a înțeles că a avut o vedenie. După ce și-a săvârșit slujba, Zaharia s-a întors la casa lui, în părțile muntelui, la Hebron.
Împlinindu-se vestirea, s-a născut Ioan din cea până atunci neroditoare. Când Zaharia i-a scris numele pe tăbliță, i s-a dezlegat limba și, plin de Duh Sfânt, a proorocit, binecuvântând pe Dumnezeu Care a ridicat mântuire poporului Său și numind pe pruncul său prooroc al Celui Preaînalt, mergător înaintea feței Domnului.
Când s-a născut Hristos în Betleem și magii au vestit lui Irod despre noul Împărat, Irod a poruncit uciderea pruncilor din Betleem și și-a adus aminte și de Ioan, fiul lui Zaharia, de care auzise lucruri de mirare la nașterea lui. Temându-se că el ar putea fi noul împărat, a trimis ucigași la casa lui Zaharia. Aflând de măcelul din Betleem, Sfânta Elisabeta a luat pruncul Ioan și a fugit în munte, în vreme ce Zaharia slujea la Templu în Ierusalim, în rândul lui de săptămână.
Ascunsă în munte, Elisabeta s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu s-o apere pe ea și pe prunc. Văzând pe ostași apropiindu-se, a strigat către stânca muntelui: "Munte al lui Dumnezeu, primește pe maica cu pruncul!" Și îndată muntele s-a desfăcut și a primit-o înăuntrul lui, ascunzând-o de ucigași. Ostașii, negăsind-o, s-au întors cu mâinile goale.
Atunci Irod a trimis la Zaharia, în Templu, cerându-i fiul. Zaharia a răspuns că el slujește Domnului și nu știe unde este fiul lui. Irod, mâniat, a trimis a doua oară, poruncind ca, de nu-și va da fiul, să fie ucis chiar el. Ucigașii, sălbatici ca fiarele, l-au întrebat unde și-a ascuns fiul, amenințându-l cu moartea. Zaharia a răspuns: "Voi veți ucide trupul, iar Domnul va primi sufletul meu." Și îndată l-au ucis între Templu și altar, iar sângele lui, vărsat pe marmură, s-a închegat ca piatra, spre veșnica mărturie a nelegiuirii lui Irod.
Elisabeta, păzită de Dumnezeu, a rămas cu Ioan în muntele desfăcut, unde, prin poruncă dumnezeiască, li s-a făcut o peșteră cu izvor de apă, iar deasupra peșterii a crescut un finic încărcat cu roade, care se pleca singur, la vremea mesei, dându-și rodul, apoi se ridica din nou. După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfânta Elisabeta și-a dat sfârșitul în aceeași peșteră. Iar Sfântul Ioan a fost hrănit de un înger și păzit în pustie, până la ziua arătării lui către Israel.
Tropar, glasul 2: Pomenirea dreptului cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, Înaintemergătorule. Că te-ai arătat cu adevărat mai cinstit și decât proorocii. Dar și Zaharia preotul, tatăl tău, și Dreapta Elisabeta, mama ta, cu bucurie prăznuim astăzi.