Nașterea Maicii Domnului
Domnul, Cel ce locuiește în cer, vrând să Se arate pe pământ și să viețuiască cu oamenii, mai întâi a pregătit loc de sălășluire a slavei Sale, pe Preacurata Sa Maică. Precum împărații își pregătesc mai înainte palatul din cetatea în care vor merge, zidit din materiale scumpe, la loc înalt, tot așa a trebuit să se zidească și palatul Împăratului ceresc.
În Legea veche, când Dumnezeu a voit să locuiască în Ierusalim, Solomon I-a zidit casă, cu meșterul Hiram, din pietre alese, din lemn de cedru și chiparos adus din Liban, și din aur curat, pe muntele Moria, împodobită cu heruvimi săpați pe pereți. Dar nici acea casă nu era de ajuns să cuprindă pe Dumnezeul cel neîncăput, căci "Cel Preaînalt nu locuiește în biserici făcute de mâini omenești." De aceea, la începutul darului celui nou, Dumnezeu a binevoit să I se zidească o casă nefăcută de mână: Preacurata Fecioară Maria. Iar lucrătorii acelei case au fost, cu adevărat, prea înțelepți, căci "Înțelepciunea și-a zidit ei însăși casă", chiar Înțelepciunea lui Dumnezeu Cuvântul.
Palatul acesta s-a zidit din materiale cu adevărat scumpe. Ca dintr-o piatră scumpă, Fecioara s-a născut din neamul cel împărătesc al lui David, cel ce a biruit pe Goliat cu piatra ce închipuia mai înainte pe Hristos. Iar ca din lemn binemirositor de cedru și chiparos, s-a născut din neam arhieresc, care aducea lui Dumnezeu jertfe binemirositoare. Tatăl ei, Sfântul și Dreptul Ioachim, era fiul lui Varpafir, care își trăgea obârșia din Natan, fiul lui David. Mama ei, Sfânta și Dreapta Ana, era fiica lui Natan preotul, din neamul lui Aaron. Astfel, Preacurata Fecioară era, după tată, din neam împărătesc, iar după mamă, din neam arhieresc.
Precum în casa lui Solomon zidurile de piatră aveau mai multă cinste decât aurul cu care erau poleite, tot așa la nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, curăția desăvârșită a sfinților ei părinți a cinstit mai mult decât neamurile lor bune. Sfântul Ioan Damaschin mărturisește despre aceasta, grăind către drepții părinți: "O, fericită însoțire, Ioachime și Ano! Din rodul pântecelui vostru cu adevărat fără de prihană v-ați cunoscut. Ați rânduit viața voastră precum a fost plăcut lui Dumnezeu. Pentru că viețuind în curăție și cuvioșie ați răsărit vistieria fecioriei, pe Fecioara aceea ce a fost mai înainte de naștere fecioară, cu mintea, cu sufletul, și după naștere fecioară, și totdeauna fecioară."
Locul unde s-a născut Preabinecuvântata Fecioară era, potrivit unor izvoare, o cetate mică în Galileea, numită Nazaret, aflată sub Capernaum și socotită neînsemnată. Trebuie spus însă cu cinste că despre casa lui Ioachim și a Anei nu s-a putut afla cu siguranță unde a fost: unele scrieri spun că a fost în Ierusalim, altele spun că a fost în Nazaret, iar nedumerirea rămâne nedumerire. Domnul, "Cel ce petrece întru cele înalte și spre cei smeriți privește", a binevoit să Se nască Maica Sa nu într-o cetate mândră, ci într-un loc smerit, arătând că ceea ce este înalt între oameni este urâciune înaintea lui Dumnezeu, iar ceea ce este defăimat de oameni este cinstit la El. Chiar și numele Nazaret se tâlcuiește "înflorit, sfințit și deosebit de cele pământești, încununat și păzit", arătând cu taină bunătățile Preacuratei Fecioare.
Fecioara Maria este floarea ce a răsărit din pomul cel uscat, din pântecele neroditor și sterp al Anei, înnoind firea noastră cea uscată; floarea neveștejită, care înflorește pururea prin feciorie; floarea cea cu bun miros care a născut pe Împăratul. Este sfințită cu darul Sfântului Duh, Care a venit spre ea și a umbrit-o, și este mai sfântă decât toți sfinții, pentru că a născut pe Cuvântul, Cel mai sfânt decât toți sfinții, fără să fi cunoscut niciun păcat în toată viața ei.
Este încununată cu slavă, căci din rădăcină împărătească a răsărit; încununată cu cinste, căci din seminție arhierească a crescut; încununată cu slavă, ca maică a lui Dumnezeu, căci ce este mai slăvit decât a naște pe Dumnezeu; încununată cu cinste, ca pururea fecioară, căci ce este mai cinstit decât a rămâne fecioară și după naștere. Toate poruncile Domnului le-a păzit, toată voia Lui a făcut-o, toate cuvintele Lui le-a ascuns în inima sa.
Vestirea nașterii ei a venit din cer, prin Arhanghelul Gavriil, cel ce mai înainte binevestise lui Zaharia nașterea lui Ioan; același Gavriil a binevestit lui Ioachim și Anei zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, aducând din cer și numele ei cel prea binecuvântat, zicând către maica cea neroditoare: "Ano, Ano, vei naște pe fiica cea prea binecuvântată și se va chema numele ei Maria."
Despre frumusețea Fecioarei, Sfântul Ioan Damaschin zice: "S-a adus lui Dumnezeu, Împăratul tuturor, îmbrăcată cu bună podoabă a faptelor bune, ca și cu o haină de aur, și înfrumusețată cu darul Duhului Sfânt, a cărei slavă este înăuntru." Sfinții dascăli ai Bisericii adeveresc că, în toată lumea de sub soare, n-a fost și nu va fi fecioară atât de frumoasă precum a fost Născătoarea de Dumnezeu, încât Sfântul Dionisie Areopagitul, văzând-o, voia s-o numească Dumnezeu, de n-ar fi știut pe Dumnezeu Cel născut din ea, atât de mult strălucea din prealuminata ei față dumnezeiescul dar de care era plină.
Fecioara Maria este desfătată sălășluire nu numai lui Dumnezeu Cuvântul, ca unui Împărat, ci și tuturor celor ce aleargă la Dumnezeu prin ea. Pe Dumnezeu L-a încăput în pântece, iar pe noi ne încape în milostivirea ei. La ușa îndurărilor ei nimeni nu este oprit: nu îl gonesc străjeri, nu îl opresc ostași, ci fiecare, fără apărare, intră cu rugăciunea și primește darul cererii celei de folos.
Tropar, glasul 4: Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și dezlegând blestemul, a dat binecuvântare, și stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică.