Sfântul Cuvios Iosif Imnograful
Sfântul Cuvios Iosif Imnograful s-a născut în 816 în Sicilia, din părinți creștini, Plotin și Agata. Din cauza invaziei arabilor care au cucerit insula, familia a fugit în Pelopones, iar tânărul Iosif a ajuns la Tesalonic, unde a intrat în mănăstirea Latomas. Acolo a dus o viață de mare asprime, petrecând nopțile în rugăciune și alcătuind cântări de laudă lui Dumnezeu. A legat prietenie cu Sfântul Grigorie Decapolitul, împreună cu care s-a mutat la Constantinopol.
Sfântul Grigorie l-a trimis pe Iosif la Roma pentru a vesti Papei de la față prigoana iconoclastă din Răsărit. Pe drum, corabia a căzut în mâna sarazinilor și Iosif a fost ținut prizonier în insula Creta timp de șase ani. Eliberat la moartea împăratului Leon Armeanul în 820, s-a întors la Constantinopol. Rugând mult pe Dumnezeu să îi dăruiască harul de a alcătui cântări, a primit în vedenie un bărbat cu chip apostolic, care i-a pus Evanghelia pe piept și l-a binecuvântat. De atunci a alcătuit sute de canoane și imne care se cântă astăzi în toată lumea ortodoxă, dintre care o parte se regăsesc în Minei și Octoih. Patriarhul Fotie al Constantinopolului i-a lăudat darul înainte-vederii. A adormit în Hristos pe 4 aprilie 883, la adânci bătrânețe.
Tropar, glasul 8: Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Iosif, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Cuvios Gheorghe din Maleon
Sfântul Cuvios Gheorghe a trăit în veacul al IX-lea. Când părinții au vrut să îl însoare, a refuzat și s-a dus la mănăstirea din Muntele Maleon, în Peloponez, unde a viețuit în nevoință, rugăciune și post. A adunat în jurul său mulți ucenici, devenind o pildă vie de viețuire monahală. A primit de la Dumnezeu darul vederii celor ce aveau să vină și și-a prorocit moartea cu trei ani înainte de a se întâmpla. A trecut la Dumnezeu în pace, lăsând în urmă o obște bine întemeiată în credință.
Tropar, glasul 1: Locuitor pustiului, înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Gheorghe. Cu postul, cu privegherea și prin rugăciune primind daruri cerești, tămăduiești pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Sfântul Cuvios Zosima
Sfântul Cuvios Zosima a fost monah în mănăstirea de la Iordan, pe vremea împăratului Teodosie cel Mic. Este cel care a descoperit-o pe Sfânta Maria Egipteanca, trăind ascunsă în pustia dincolo de Iordan. Rânduiala mănăstirii lui era ca în fiecare an, la începutul Postului Mare, monahii să iasă în pustiu, fiecare singur, pentru rugăciune și nevoință. Zosima, rătăcind astfel în pustie, a dat peste cuvioasa Maria, cu care a vorbit îndelung, aflând toată viața ei. Ea i-a cerut să vină în Joia Mare a anului următor la malul Iordanului, ca să o împărtășească, lucru pe care l-a și făcut. La un an mai târziu, s-a dus din nou în pustie, unde a găsit-o pe Maria adormită în Hristos și a îngropat-o cu ajutorul unui leu, care a săpat groapa cu labele sale. Sfântul Zosima a trăit până la vârsta de o sută de ani, trecând la Dumnezeu în pace.
Tropar, glasul 8: Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Zosima, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.