Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie
Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie s-a născut în Sevastia Capadociei, pe la sfârșitul veacului al III-lea. A trăit cu blândețe și dreptate, fără prihană, depărtând de la sine tot lucrul rău. Credincioșii cetății, văzând viața lui aleasă, l-au ales episcop. Păstorea turma lui Hristos cu înțelepciune, bunătate și cu darul tămăduirii primit de la Dumnezeu.
Când au pornit prigoana lui Liciniu împotriva creștinilor, Sfântul Vlasie, ca și mulți sfinți din acea vreme, s-a retras în peșteră pe muntele Argheos, îmblânzind fiarele sălbatice. Acolo, vânătorii trimiși de guvernatorul Agricola l-au găsit înconjurat de lei, urși și lupi blânzi, care se apropiau de el ca niște câini. Pe drum spre cetate, pe când era dus prizonier, sfântul a vindecat un băiețel căruia i se înfipsese un os în gât, și a redat o văduvă săracă purcelul luat de un lup, poruncind fiarei să îl aducă înapoi.
Adus înaintea guvernatorului, a refuzat să se lepede de Hristos și să aducă jertfă zeilor. A îndurat bătăi, scrijelituri cu gheare de fier, aruncarea în lac, din care a ieșit nevătămat. A murit prin tăierea capului, în 11 februarie 316, împreună cu doi copii care alergaseră la el în temniță și cu șapte femei care văzuseră minunile săvârșite de el și mărturisiseră credința. Este cinstit în chip deosebit ca ocrotitor al bolilor de gât, pentru minunea vinecării băiețelului cu osul înfipt, și ca protector al dobitoacelor casnice.
Tropar, glasul 4: Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Vlasie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfânta Teodora, împărăteasa
Sfânta Teodora împărăteasa s-a născut în jurul anilor 810-815, în cetatea Elissa din Paflagonia, în nordul Asiei Mici, din părinți credincios-ortodocși. Era înzestrată cu frumusețe, înțelepciune și râvnă pentru dreapta credință. La 4 iunie 830 s-a căsătorit cu împăratul Teofil, cunoscut astăzi ca eretic iconoclast și prigonitor al celor ce cinsteau sfintele icoane. Teodora nu a urmat soțul în eres, ci a ținut în taină sfintele icoane în palat și se închina lor cu dreaptă credință, transmițând și copiilor ei cinstirea icoanelor.
Când împăratul Teofil a murit în 842, Teodora a luat în mâini cârmuirea imperiului ca regentă pentru fiul minor Mihail. A folosit această ocazie spre a face să fie ales patriarh al Constantinopolului un cinstitor al icoanelor, Metodie, și a convocat un sinod în luna martie 843, care a reastat definitiv cinstirea sfintelor icoane, condamnând iconoclasmul. Pentru a prăznui această biruință, Sfânta Teodora a mers în fruntea unui alai cu icoane pe ulițele Constantinopolului, în prima duminică a Postului Mare. Din acea zi, prima duminică a Postului Mare a primit numele de Duminica Ortodoxiei și este prăznuită în toată lumea ortodoxă ca zi a biruinței dreptei credințe asupra ereziilor.
Teodora a cerut stăruitor ca Sinodul să nu osândească pe soțul ei abia trecut la cele veșnice, mărturisind că acesta se căise pe patul de moarte. Mai târziu, înlăturată de la putere de fiul ei Mihail, a intrat în Mănăstirea Gastrion, unde a primit chipul monahal și a petrecut până la trecerea ei la Dumnezeu, pe 11 februarie 867. Moaștele sale se află astăzi în Catedrala Panaghia Spiliotissa din Corfu.
Tropar, glasul 5: Ca cea vrednică de darurile lui Dumnezeu, și chip preasfânt de înțelepciune și credință luminat-ai prin a ta evlavie Biserica. Și ai arătat tuturor că sfinții au cinstit sfintele icoane, prealăudată Teodora, podoaba ortodocșilor.