Sfântul Ierarh Partenie
Sfântul Ierarh Partenie s-a născut în cetatea Melitopolis din Asia Mică, fiu al lui Cristofor, diacon al Bisericii locale. Din fragedă pruncie a arătat o fire blândă și curată: nu a deprins carte, dar asculta cu luare-aminte cele citite și își aducea aminte cu ușurință din Dumnezeiasca Scriptură, ca un cărturar ales al Duhului. Crescând în ani, se îngrijea de săraci și bolnavi, ajutând pe toți cei aflați în nevoi, fără să ceară nimic în schimb. Episcopul Filet al Melitopolisului, văzând viața lui aleasă, l-a luat sub ocrotirea sa, l-a învățat carte cu toată strădania și l-a hirotonit preot.
Vestea minunilor și a bunătăților lui ajungând la arhiepiscopul Cizicului, Ahile, acesta l-a chemat la sine și l-a hirotonit episcop al cetății Lampsacus, la Hellespont. Ajungând în eparhia sa, sfântul a găsit că aproape toată cetatea era prinsă în rătăcirile idolești, cu puțini creștini. Nu a încetat să propovăduiască, să mustres cu blândețe și să facă minuni în numele lui Hristos, tămăduind bolnavi, izgonind duhuri necurate și înviind chiar un mort, pe tânărul Eftihianos, pentru care plângeau părinții. Mulțimile au început să se întoarcă la Hristos.
A dorit să zidească o catedrală în locul capiștilor idolești. A mers la marele împărat Constantin cel Mare, care l-a primit cu dragoste, i-a dat scrisoare împărătească pentru dărâmarea templelor și o sumă de aur pentru zidire. Întors acasă, a ridicat o frumoasă catedrală, în a cărei apropiere a și fost îngropat la sfârșitul vieții lui celei îndelungate.
Tropar, glasul 1: Pe slava Helespontului și episcopul Lampsacului, pe Partenie îl cinstim ca pe un mare ierarh, căci este izvor dătător de minuni și pune capăt suferințelor grele; rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate celor ce sărbătoresc cu credință sfântă pomenirea lui.
Sfântul Cuvios Luca din Elada
S-a născut în satul Castoria din Focida – Grecia. Părinții săi, Ștefan și Eufrosina, veniseră aici din insula Egina (golful Saronic), Cuviosul Luca stând o perioadă într-una din mănăstirile Tesaliei. Mai târziu s-a călugărit și s-a retras într-o sihăstrie din muntele Ioaniptra, unde se afla o biserică închinată Sfinților Cosma și Damian. Sporind în viața duhovnicească, Luca a fost învrednicit cu darul tămăduirii, al proorocirii și al înainte-vederii. Din cauza năvălirii agarenilor, Cuviosul Luca s-a retras în insula Ampia și apoi într-un loc numit Sotirie, unde împreună cu alți călugări a înființat o mănăstire. Dumnezeu l-a învrednicit, de asemenea, pe Cuviosul Luca să-și cunoască mai dinainte sfârșitul. Cu opt zile înainte de a muri, a chemat pe Cuviosul Grigorie preotul și a poruncit să-l îngroape chiar în chilie, zicând: „Să mă îngropi chiar în locul acesta în care mă aflu, că Dumnezeu vrea să-l preamărească întru slava numelui Său!”.
Tropar, glasul 8: Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Luca, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.