Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur
Praznicul Sfinților Trei Ierarhi a luat naștere dintr-o nevoie de împăcare. La sfârșitul veacului al XI-lea, în zilele împărăției lui Alexie Comnenul, s-a iscat în Constantinopol o neînțelegere între creștini privind întâietatea celor trei mari ierarhi. Unii îi dădeau întâietate Sfântului Vasile, socotindu-l mai presus prin asprimea vieții și prin adâncimea cugetării; alții țineau cu Sfântul Grigorie Teologul, cel mai desăvârșit alcătuitor de cuvântări; alții îl socoteau mai mare pe Ioan Gură de Aur, omul cel mai apropiat de cei de rând și cel mai fierbinte în îndemnuri spre pocăință. Din această neînțelegere s-a născut dezbinare.
Atunci cei trei sfinți ierarhi i s-au arătat în vedenie lui Ioan, mitropolitul Evhaitelor, un bărbat vestit și pentru învățătura lui și pentru fapta bună, și i-au grăit: "Noi suntem una înaintea lui Dumnezeu și nu este între noi nici vreo ceartă, nici vreo potrivnicie. Fiecare din noi, după cum i-a dat Dumnezeu, a mișcat și a luminat lumea. Nu este între noi nici primul, nici al doilea. Dacă vă veți uni unii cu alții, puteți înfrânge uneltirile diavolului." Le-au poruncit să fie uniți la un singur praznic, la 30 ianuarie.
Sfântul Vasile cel Mare (pomenit la 1 ianuarie) s-a născut la Cezareea Capadociei în 330 și a murit în 379. A zidit Vasiliada, a lăsat Liturghia care îi poartă numele, a luptat neînfricat împotriva arianismului și a rânduit monahismul răsăritean. Sfântul Grigorie Teologul (pomenit la 25 ianuarie) s-a născut în 329 la Nazianz și a murit în 390. A ținut Cinci Cuvântări Teologice care au apărat dumnezeirea Fiului și a Duhului Sfânt și a prezidat Sinodul al II-lea Ecumenic. Sfântul Ioan Gură de Aur (pomenit la 13 noiembrie și 27 ianuarie) s-a născut în 347 la Antiohia și a murit în 407 la Comana, în exil. A lăsat Liturghia care îi poartă numele, mii de omilii și cuvântări și scrisori, și a murit mărturisitor al dreptății.
Cei trei sunt numiți "Protectorii învățământului teologic" din 1936, când s-a ținut primul congres al școlilor de teologie ortodoxă.
Tropar, glasul 4: Pe acești trei luminători mai mari ai dumnezeirii cei întreit strălucitoare, pe cei ce luminează lumea cu razele dumnezeieștilor învățături, pe râurile înțelepciunii cele cu miere curgătoare care adapă toată făptura cu apele cunoștinței de Dumnezeu, pe Marele Vasile și pe Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și pe Ioan Gură de Aur cel vestit, toți iubitorii de cuvinte dumnezeiești să-i lăudăm cu cântări, că aceștia pentru noi se roagă Treimii.
Sfântul Sfințit Mucenic Ipolit, episcopul Romei
Sfântul Sfințit Mucenic Ipolit a trăit pe vremea împărăției lui Claudiu (41-54), când ighemon al Romei era Vicarie și Ulpiu romanul. Censurin, un magistru de vază și iubit de împărat, cinstea în taină pe Hristos și ocrotea pe creștini. Dat pe față, a fost aruncat în temniță, unde prin învierea unui mort i-a înduplecat pe toți ostașii de pază să creadă în Hristos. Văzând aceste minuni, toți au primit botezul și au pătimit pentru Hristos, tăindu-li-se capetele, în număr de douăzeci.
Sfântul Ipolit, episcopul Romei, a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu înaintea ighemonului. A fost bătut de slujitorii acestuia peste ochi și a îndurat felurite alte chinuri. La urmă, legându-i-se mâinile și picioarele, a fost aruncat în mare, dobândind astfel cununa muceniciei și moștenirea Împărăției lui Dumnezeu.
Tropar, glasul 4: Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ipolit, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.