Sfinții Mucenici Leontie, Ipatie și Teodul
Sfinții Mucenici Leontie, Ipatie și Teodul au pătimit în cetatea Tripolis din Fenicia, în timpul împăratului roman Vespasian (69-79 d.Hr.), din porunca proconsulului Adrian.
Sfântul Leontie era de neam din Elada, mare la trup și viteaz, care se arătase în multe războaie biruitor și primise în armata romană însemne de comandant. Era și înțelept în toate socotelile, cunoscând Scripturile și știind că Unul este adevăratul Dumnezeu, Hristos. Trăia în cetatea Tripolis din Fenicia, unde primea pe săraci cu dragoste, îi ospăta cu mese bogate, îngrijea de bolnavi și se ruga lui Dumnezeu ziua și noaptea. Prin cuvântul și pilda lui, mulți păgâni se întorceau la credința creștinească.
Aflând de aceasta, Adrian, stăpânitorul Feniciei, a trimis pe tribunul Ipatie cu un detașament de soldați, printre care și pe Teodul, să-l aresteze pe Leontie. Pe drum, Ipatie a fost cuprins de friguri grele și oastea s-a oprit. Noaptea i s-a arătat un înger zicând: "Dacă vrei să te faci bine, strigă de trei ori cu glas mare: Dumnezeule al lui Leontie, ajută-mi mie!" Ipatie a povestit vedenia ostașilor și, strigând cu toții, Ipatie s-a vindecat pe loc. Minunea i-a uimit pe toți, dar mai ales pe Teodul, care stătea deoparte cugetând. Atunci Ipatie și Teodul au luat hotărârea de a merge înaintea celorlalți să-l găsească ei primii pe Leontie.
Ajungând la Tripolis, Leontie însuși i-a primit, fără să-și dea de gol cine este. Când le-a spus că el este Leontie, robul lui Hristos, Ipatie și Teodul au căzut în genunchi cerând să fie și ei robii lui Hristos. Sfântul s-a rugat pentru ei și un nor luminos s-a coborât din cer și i-a botezat cu ploaie dumnezeiască. Leontie i-a îmbrăcat în haine albe și a poruncit să poarte lumânări aprinse.
Vestind păgânii aceasta lui Adrian, acesta i-a aruncat în temniță. Aduși la judecată, au refuzat categoric să se închine zeilor romani. Sfinții Ipatie și Teodul au fost bătuți cumplit, scrijelați cu gheare de fier, și apoi decapitați. Sfântul Leontie, întins și legat de patru pari, a fost bătut fără milă până și-a dat sufletul în mâinile Dumnezeu. Trupul lui a fost aruncat afară din cetate, dar creștinii din Tripolis l-au recuperat și l-au îngropat cu cinste la malul mării. Un credincios pe nume Notarie a scris povestea muceniciei lor pe tăblițe de plumb, pe care le-a îngropat împreună cu sfântul.
Tropar, glasul 4: Mucenicul Tău, Doamne, Leontie, întru nevoința sa cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că, având tăria Ta, pe chinuitori a biruit; zdrobit-a și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Cuvios Erasm, care cu pace s-a săvârșit. Despre viața sa, sursele sinaxare consultate, inclusiv Doxologia, nu oferă detalii biografice extinse, consemnând doar că a viețuit în sfințenie și s-a mutat la Dumnezeu în pace.