Sfinții Mucenici Petru, Dionisie și Paulin
Sfinții Mucenici Petru, Dionisie și Paulin au pătimit în vremea cumplitei prigoane a împăratului roman Deciu (249-251), care a dezlănțuit una dintre cele mai aprige persecuții împotriva creștinilor din istoria imperiului.
Sfântul Mucenic Petru era un tânăr viteaz din cetatea Lampsac, situată în Helespont (Dardanele, Turcia de astăzi). Prins de ostașii păgâni pentru că era creștin, a fost adus înaintea dregătorului Optimus, care l-a silit să aducă jertfă zeităților păgâne, în special zeiței Afrodita. Petru a refuzat cu hotărâre, mărturisind cu glas limpede că nu poate să se închine unei zeițe a desfrâului și că singurului Dumnezeu adevărat, lui Hristos Iisus, i se cuvine toată cinstea. Dregătorul, mâniat de îndrăzneala tânărului, a poruncit să i se zdrobească trupul cu legături de lemne, să fie pus în butuci și chinuit cu roata. Văzând că nicio tortură nu îl înfrânge și că Petru refuza fără slăbire să se despartă de Hristos, Optimus a dat porunca tăierii capului lui. Astfel Sfântul Petru a primit cununa muceniciei, la vârstă tânără și în deplina strălucire a credinței.
Sfântul Mucenic Dionisie era originar din Mesopotamia și se afla în temniță pentru credința în Hristos. Acolo era închis împreună cu doi ostași romani, Pavel și Andrei, care nu erau creștini, și cu o tânără fecioară creștinică de șaisprezece ani, Cristina. Cei doi ostași o îndemnau pe Cristina spre desfrâu, dar Dionisie, la auzul acestora, s-a ridicat cu curaj în apărarea fetei și a mărturisit pe Hristos. Ostașii, mișcați de statornicia lui Dionisie și a Cristinei, au crezut și ei în Hristos și au mărturisit credința. Toți patru au fost duși la dregătorul Optimus, unde au primit mucenicia: au fost uciși cu pietre aruncate de mulțimea păgânilor, îngropați sub greutatea lor.
Sfântul Mucenic Paulin propovăduia Evanghelia în Atena, împreună cu Iraclie și Venedim, îndemnând pe păgâni să creadă în Hristos și să se îndepărteze de slujba idolilor. Prinși de prigonitori pentru această propovăduire, au suferit chinuri și au primit moartea muceniciei. Toți trei au luat cununa biruinței de la Hristos, stând acum cu cetele mucenicilor în ceruri.
Tropar, glasul 4: Mucenicii Tăi, Doamne, Petru, Dionisie și Paulin, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori au biruit; zdrobit-au și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.