Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu
Sfântul Cuvios Alexie s-a născut la Roma, în vremea împărăției lui Honoriu (395-423), rod al rugăciunilor îndelungate ale părinților săi, Eufimian, mare dregător al imperiului, și Aglaida, femeie credincioasă. Părinții, oameni milostivi care puneau în fiecare zi mese pentru săraci, văduve și bolnavi, i-au dat o aleasă creștere și educație.
Venind la vârsta căsătoriei, i s-a pregătit nuntă strălucită cu o fecioară de neam împărătesc. Dar chiar în noaptea nunții, Alexie, lăsând mireassei inelul și o binecuvântare, a fugit în taină pe o corabie spre Răsărit. A ajuns la Edesa, în Mesopotamia, unde s-a închinat Sfintei Mahrame pe care Hristos o trimisese regelui Avgar. Și-a vândut toate lucrurile de preț, a împărțit banii la săraci și a trăit șaptesprezece ani în fața bisericii Maicii Domnului din Edesa, în sărăcie deplină, necunoscut de nimeni, trăind din mila creștinilor. Icoana Maicii Domnului din acea biserică a grăit celor de acolo că Alexie este un om al lui Dumnezeu.
Fugind de faima care se putea ridica asupra lui, s-a urcat pe corabie cu gândul să meargă în Tars. Dar furtuna l-a dus la Roma, fără ca el să fi știut. A mers la casa părinților lui, cerând adăpost ca un sărac oarecare. Tatăl, necunoscându-l, l-a primit și i-a dat o colibă în curtea casei, unde Alexie a trăit nerecunoscut alți șaptesprezece ani, sub nasul tatălui său, al mamei sale și al miresei abandonate, care îl plângeau ca pe un mort. Răbda în tăcere tot ce i se făcea și se ruga.
Simțindu-și aproape moartea, a scris pe o foaie de pergament toată viața lui. A trecut la Dumnezeu pe 17 martie 411, iar glasu lui Dumnezeu a vestit orașului că murise un om sfânt în casa lui Eufimian. Găsindu-l, au văzut foaia cu viața lui în mâna nestrânsă a mortului, pe care abia cu rugăciuni au putut să o smulgă. La trupul lui s-au săvârșit tămăduiri, și mulțimile au plâns un sfânt pe care îl avuseseră lângă ele fără să știe.
Tropar, glasul 4: Urmând virtuților lui Hristos cu osârdie, și lepădând pe toate câte sunt ale lumii, te-ai logodit numai cu dragostea Lui, Preacuvioase Alexie; și păzind trupul în curăție, cu tine ai adus lui Dumnezeu turma cea duhovnicească. Cu care roagă-te Lui să se mântuiască sufletele noastre.