Sfântul Sfințit Mucenic Vasile, preotul din Ancira
Sfântul Sfințit Mucenic Vasile era preot al Bisericii din Ancira Galatiei, Ankara de astăzi. A trăit pe vremea împăraților Constanțiu (337-361) și Iulian Apostatul (361-363). Pe vremea lui Constanțiu, care favorizase arianismul, Vasile a luptat cu curaj și cu cuvântul împotriva rătăcirilor lui Arie, propovăduind dreapta credință. La venirea lui Iulian Apostatul, care s-a străduit să reînvie păgânismul și să întindă din nou templele idolești, Sfântul Vasile a rămas și mai înflăcărat în propovăduire, chemând pe creștini să nu se lase atrași de ispita zeilor.
Prins de dregătorul Satornin și adus la judecată, a refuzat cu hotărâre să aducă jertfă zeilor. A suferit chinuri îndelungate: frânt cu unelte de fier, ars cu țepușe înroșite, sfâșiat zi de zi în mai multe rânduri de judecată, până la a treia înfățișare înaintea lui Iulian însuși, aflat în trecere prin Ancira cu oastea lui în campania împotriva perșilor. Împăratul i-a promis onoruri și bogății. Vasile a răspuns că mai bune sunt suferințele acestea de puțină vreme decât tot aurul împărătesc. La capătul tuturor, a fost împuns cu sulițe înroșite prin tot trupul, dând sufletul lui Dumnezeu în 28 ianuarie, în timpul pătimirilor. Pomenirea lui a fost rânduită la 22 martie, ziua în care trupul lui a putut fi cinstit de creștini, după moartea lui Iulian.
Tropar, glasul 4: Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Vasile, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfânta Muceniță Drosida, fiica împăratului Traian
Sfânta Muceniță Drosida era fiica împăratului roman Traian (98-117), care era un cunoscut prigonitor al creștinilor. În vremea în care tatăl ei dusese o prigonire cumplită și cinci fecioare creștine fuseseră arse de vii, Drosida a văzut cu ochii ei martirul lor și a luat hotărârea să urmeze calea lui Hristos pe care îl vedea mărturisit cu prețul vieții.
Fugind pe ascuns de lângă tatăl ei, a vrut să se alăture celorlalți creștini martirizați, aruncându-se în cuptor. Pe drum, cugetând că nu are haina de nuntă potrivită pentru a se înfățișa lui Dumnezeu, nebotezată cum era, a luat mirul pe care îl purta cu sine, s-a uns cu el și s-a aruncat în apele unui lac, botezându-se astfel prin propria ei voință și credință. Timp de șapte zile s-a ascuns, trăind în post și rugăciune. Creștinii au găsit-o și au aflat cine era. Iar în a opta zi, Sfânta Drosida a suferit moarte mucenicească, aruncată în cuptorul de foc, primind cununa pentru credința în Hristos, la care venise singură, departe de toată măreția împărătească a tatălui ei.
Tropar, glasul 4: Mielușeaua Ta, Iisuse, Drosida, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.