Sfântul Cuvios Mucenic Nicon și cei 199 de ucenici ai lui
Sfântul Cuvios Mucenic Nicon a trăit în prima jumătate a veacului al III-lea și era originar din Neapolis (Napoli de astăzi), din Italia. Era soldat în armata romană, frumos la înfățișare și viteaz în lupte. Tatăl lui era păgân, iar mama creștină. Rănindu-se grav într-o bătălie și văzând că nu m`ai are scăpare, s-a rugat lui Hristos în care îl credea mama lui, și îndată s-a tămăduit. Această minune l-a hotărât să se boteze. A mers la Ierusalim, unde episcopul Teodosie l-a primit și l-a botezat.
A rămas acolo, intrând în viața monahală, și a primit treapta preoției. Minunile pe care le săvârșea și cuvântul lui de propovăduire atrăgeau mulți oameni la credință. Nouă ostași care veniseră să-l prindă au crezut la vederea minunilor lui și au ales să-l urmeze, împreună cu alți oameni pe care îi câștigase pentru Hristos. Toți aceștia s-au îmbarcat pe o corabie și au ajuns în munții Siciliei, la Tauromenion, unde Nicon a întemeiat o obște monahală. Numărul ucenicilor a crescut până la 199.
Dregătorul local, trimis de împăratul Deciu (249-251), a dat năvală cu oaste. Sfântul Nicon și ucenicii lui nu au fugit, ci s-au rugat și au primit moartea muceniciei. Cei 199 de ucenici au fost tăiați cu sabia și trupurile lor arse. Sfântul Nicon, ținut în lanțuri, a fost pus în cele din urmă și el la moarte, aducând înaintea lui Hristos întreaga sa ceată de ucenici.
Tropar, glasul 4: Mucenicii Tăi, Doamne, Nicon și cei împreună cu el, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori au biruit; zdrobit-au și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.