Sfântul Ierarh Teotim, episcopul Tomisului
Sfântul Ierarh Teotim Scitul era de neam daco-roman, originar din Dacia Pontica, și a păstorit Episcopia Tomisului în a doua jumătate a veacului al IV-lea și la începutul celui următor, în jurul anilor 385-407. A urcat pe scaunul eparhial după trecerea la cele veșnice a episcopului Gherontie al Tomisului. Fericitul Ieronim îl amintea în 392 ca pe un păstor strălucit, cu mare dragoste de Dumnezeu și de oameni, teolog învățat și scriitor talentat.
A desfășurat o intensă activitate misionară în rândul hunilor barbari care năvăleau la Dunăre. Virtutea, rugăciunea și blândețea lui îi atrăgeau pe barbari, care îl numeau "zeul romanilor." Un hun, crezând că ierarhul este bogat, a pregătit un laț să îl prindă și să îl răpească, dar în clipa în care a ridicat mâna să arunce frânghia, brațul i s-a înțepenit. La rugăciunile celorlalți barbari, Sfântul Teotim l-a eliberat prin rugăciune. Astfel de minuni au înmuiat inimile multor barbari.
A legat prietenie adâncă cu Sfântul Ioan Gură de Aur. În 399 acesta i-a trimis misionari "pentru nomazii sciți de la Istm," adică pentru huni. În 400 a participat la un sinod local la Constantinopol, convocat de Sfântul Ioan împotriva ereziei episcopului Antonin al Efesului. În 403, la Sinodul de la Stejar, a luat apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur împotriva acuzațiilor nedrepte aduse de o facțiune ecleziastică. Scriitorul Socrate Scolasticul spunea despre el că era cunoscut de toți: împărați, episcopi, monahi, credincioși și barbari, pentru sfințenia vieții sale. Prin opera sa teologică este socotit un precursor al tradiției filocalice pe pământ românesc. A trecut la Dumnezeu în pace între 404 și 407. A fost înscris în calendarul Bisericii Ortodoxe Române în 1992.
Tropar, glasul 4: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Teotim, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Cuvios Teodor Trihina
Sfântul Cuvios Teodor, numit Trihina adică "cel îmbrăcat în păr," a trăit între veacurile IV și V. S-a născut în Constantinopol, din părinți bogați și evlavioși. Înduioșat de înțelepciunea Sfintelor Scripturi și de deșertăciunea lumii, a lăsat cu totul părinții, bogăția și slava, s-a dus la un munte din Tracia și a intrat într-o mănăstire pustnicească unde a primit chipul monahal.
Nevoința lui era cu totul neobișnuită. Timp de mulți ani a purtat pe trup o haină aspră din păr de animale, de la care a primit supranumele de Trihina. Noaptea se lupta cu gerul în rugăciune, cu capul neacoperit, trupul lui arătând ca al unui mort. Și-a slăbit atât de mult trupul, trăind în înfrânare totală, că abia mai putea merge. Din pricina asprimii nevoinței, al lui har dobândit de la Dumnezeu era de necuprins: a luat putere asupra demonilor, a vindecat bolnavi și a săvârșit minuni. Și nu numai în viața sa, ci și după moarte, la mormântul lui s-au lucrat tămăduiri îndestulate.
Tropar, glasul 8: Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teodor, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.