Sfântul Sfințit Mucenic Ianuarie, episcopul Beneventului, și cei împreună cu el
Sfântul Sfințit Mucenic Ianuarie s-a născut în Benevent, Italia, dintr-o familie nobilă creștină, și a crescut în cunoașterea Sfintelor Scripturi, ajungând episcop al cetății sale. Pe vremea prigoanei lui Dioclețian (284-305), a fost prins și dus înaintea guvernatorului Campaniei, Timotei, care l-a îndemnat în fel și chip să se închine la idoli, cu amăgiri și cu amenințări. Sfântul Ianuarie a stat ca un stâlp neclintit, refuzând orice compromis. A fost aruncat într-un cuptor cu foc, dar a ieșit nevătămat. Văzând minunea, guvernatorul a poruncit să fie bătut.
Alături de episcop au pătimit Soson și Procul din Puzzoli și doi mireni, Eutihie și Acution, care se aflau de față și au mărturisit și ei credința. La aceștia s-au adăugat diaconul Faust și citețul Dezideriu. Toți au fost dați spre mâncare fiarelor sălbatice în amfiteatru, dar fiarele nu s-au atins de ei. Văzând aceasta, guvernatorul a poruncit decapitarea lor cu sabia. Trupurile mucenicilor au fost ridicate cu evlavie de creștinii din cetățile din jur. La Napoli, unde moaștele au ajuns mai târziu, minuni s-au înmulțit la mormântul lui Ianuarie, inclusiv lichefierea anuală a sângelui său uscat, minune care se repetă și astăzi. Este cinstit cu mare evlavie în toată Italia.
Tropar, glasul 4: Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.
Sfântul Mucenic Teodor din Perga Pamfiliei
Sfântul Mucenic Teodor a trăit în Perga Pamfiliei, Asia Mică, pe vremea împărăției lui Antonin. Guvernatorul Teodot al cetății obișnuia să recruteze pentru armata imperială tineri frumoși și vânjoși. Printre aceștia a fost luat și tânărul Teodor, care era frumos la vedere. Guvernatorul a pus pe el semnul ostășesc, ca și pe ceilalți tineri. Dar Teodor a aruncat îndată semnul de la sine, declarând: "Eu sunt însemnat din pântecele maicii mele cu Împăratul meu cel ceresc, Domnul Iisus Hristos, și nu voiesc să fiu ostaș la alt împărat."
Guvernatorul l-a întrebat cui s-a făcut ostaș. Teodor a răspuns fără ezitare că Celui ce a făcut cerul și pământul. A fost prins și supus la chinuri felurite. Dintre cei de față, un tânăr pe nume Dioscor, mișcat de statornicia Sfântului Teodor, a mărturisit și el că este creștin și a primit mucenicia. Teodor a suferit apoi alte chinuri: legat de picioare de un cal sălbatic, a fost târât pe ulițele cetății; aruncat pe o tigaie înfierbântată, pământul s-a cutremurat și un izvor de apă rece a stins focul, lăsându-l nevătămat. A primit în cele din urmă moartea prin decapitare, dobândind cununa muceniciei.
Sfânta Muceniță Alexandra, împărăteasa
Sfânta Muceniță Alexandra a fost soția împăratului roman Dioclețian (284-305). Tradiția o identifică cu Prisca, soția istorică a lui Dioclețian, care potrivit unor izvoare creștine ar fi îmbrățișat tainic credința. În 303, pe când Sfântul Mare Mucenic Gheorghe suferea chinuri cumplite în temniță, rămânând în viață prin puterea lui Dumnezeu, Alexandra a privit minunile sale și inima i s-a deschis. Când soțul ei, Dioclețian, aducea jertfă idolilor, ea s-a înfățișat înaintea lui și s-a mărturisit creștină cu glas tare, în văzul tuturor.
Împăratul, fără să-i fie milă nici de soția sa, a poruncit arestarea ei. Alexandra a fost aruncată în temniță, de unde și-a dat sufletul în rugăciune, înainte de a fi adusă la locul execuției, când a aflat că fusese condamnată la moarte împreună cu Sfântul Gheorghe. Slugile ei, Apolo, Isachie și Codrat, au văzut cu ochii cum a disprețuit împărăția pieritoare și au crezut și ei în Hristos, mărturisindu-L față de Dioclețian. Împăratul i-a aruncat în temniță și pe ei, poruncind uciderea lor.
Tropar: Cel ce voiește tuturor oamenilor mântuirea, te-a scos, Alexandra, din rătăcire și a așezat înlăuntrul tău dorul iubirii Lui. Pentru aceasta, văzând tu mărturisirea lui Gheorghe, îndată ai tăgăduit împărăția cea stricăcioasă și, dându-ți sufletul lui Hristos, te rogi pentru cei ce te cinstesc.