Sfinții Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit și Ermis
Sfinții Apostoli Irodion, Agav, Ruf, Flegon, Asincrit și Ermis fac parte din ceata celor 70 de ucenici ai Mântuitorului, trimiși de El înaintea Sa în cetățile și locurile unde urma să treacă, și care au dus vestea Evangheliei în toată lumea.
Sfântul Irodion era din Tarsul Ciliciei, din același oraș cu Sfântul Apostol Pavel, și îi era rudă, cum însuși Pavel mărturisește în Epistola către Romani: "Îmbrățișați pe Irodion, cel de un neam cu mine" (Rom 16, 11). Hirotonit episcop de Sfinții Apostoli, a propovăduit cu mult curaj printre elini. Prigonit de închinătorii la idoli, a fost bătut, i s-a zdrobit gura cu pietre, capul cu bâte, și în cele din urmă a fost înjunghiat cu cuțitul. Socotindu-l mort, prigonitorii l-au lăsat, dar harul lui Dumnezeu l-a ținut în viață. S-a sculat, s-a vindecat și a propovăduit mai departe la Roma, împreună cu Sfinții Apostoli Petru și Pavel. A murit mucenic odată cu Sfântul Petru, în 67.
Sfântul Agav este amintit în Faptele Apostolilor ca un prooroc: văzând prin Duhul o foamete care va cuprinde lumea întreagă, a prevestit-o, și s-a adeverit în zilele cezarului Claudiu. Tot lui i-a proorocit Sfântului Pavel, la Cezareea, pătimirile ce îl așteptau la Ierusalim. Sfântul Ruf era, după tradiție, fiul lui Simon Cirineanul, cel care L-a ajutat pe Hristos să-și ducă Crucea spre Golgota. Pavel îl amintește cu dragoste în Epistola către Romani: "Îmbrățișați pe Ruf, cel ales întru Domnul, și pe mama lui, care este și a mea" (Rom 16, 13). A ajuns episcop al Tebei din Grecia. Sfântul Asincrit a fost episcop în Heracleea Pontului. Sfântul Flegon a fost episcop în Marathon, Tracia. Sfântul Ermis a fost episcop în Dalmația.
Toți acești apostoli au propovăduit cuvântul lui Hristos pretutindeni, au întors mulți necredincioși la dreapta credință și, pătimind în felurite chipuri, și-au dat viața pentru dragostea față de Hristos.
Tropar, glasul 3: Sfinților Apostoli, rugați pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greșeli sufletelor noastre.
Sfântul Ierarh Celestin, episcopul Romei
Sfântul Ierarh Celestin s-a născut la Roma, în jurul anului 376, fiu al lui Priscus. A petrecut o vreme la Milano, lângă Sfântul Ambrozie, de la care a dobândit o formare teologică solidă. S-a întors la Roma, unde s-a remarcat prin viață curată, cunoașterea Sfintei Scripturi și autoritate teologică, câștigând dragostea clerului și a poporului.
La moartea papei Bonifaciu I (422), a fost ales episcop al Romei. A păstorit în vremea dreptcredinciosului împărat Teodosie cel Tânăr. Pe vremea lui a izbucnit erezia lui Nestorie, patriarhul Constantinopolului, care despărțea în Hristos cele două firi, negând că Fecioara Maria poate fi numită Născătoare de Dumnezeu. Sfântul Celestin a convocat un sinod local la Roma în 430, unde erezia a fost condamnată, și a trimis Sfântului Chiril al Alexandriei o scrisoare solemnă în care cerea ca Nestorie să se lepede de erezie în zece zile, altfel să fie caterisit. A participat astfel, prin delegații săi, la hotărârile Sinodului al III-lea Ecumenic de la Efes (431), care a condamnat definitiv nestorianismul și a proclamat pe Fecioara Maria Născătoare de Dumnezeu.
La trecerea sa la Dumnezeu, în 432, a fost îngropat în cimitirul Priscilla din Roma. Este cinstit și de Romano-Catolici pe 27 iulie.
Tropar, glasul 4: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Celestin, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.