Sfântul Mucenic Agatonic și cei împreună cu el
Pe 22 august, Biserica Ortodoxă pomenește pe Sfântul Mucenic Agatonic împreună cu Sfinții Mucenici Zotic, Zinon (Zenon), Teoprepie, Achindin și Severian, care au pătimit în vremea împăratului Maximian (284-305).
Agatonic era din Nicomidia, dintr-o familie bună și cunoscută a cetății, cea a Hypasienilor, și propovăduia cu râvnă cuvântul lui Dumnezeu, întorcând mulți păgâni de la idoli la Hristos. Printre cei aduși de el la credință se număra chiar principele (cârmuitorul) Nicomidiei, care îl avea pe Agatonic drept duhovnic.
Comitul Evtolmie, trimis de împărat în ținuturile Pontului să ucidă pe creștini, călătorind pe mare cu corabia, a ajuns mai întâi la limanul Carpin, unde l-a aflat pe Sfântul Zotic cu ucenicii lui, mărturisind pe Hristos. I-a osândit pe ucenici la moarte prin răstignire pe cruce, iar pe Zotic l-a luat cu sine, întorcându-se la Nicomidia. Acolo, aflând că principele cetății crezuse prin propovăduirea lui Agatonic, i-a prins pe amândoi. Pe Agatonic l-a bătut cumplit, iar pe principe l-a dus, legat, spre Tracia, unde se afla împăratul, ca să răspundă înaintea lui, împreună cu ceilalți creștini prinși, între care Teoprepie, Achindin și Severian.
Drumul spre Tracia a fost lung și greu, iar creștinii răniți și slăbiți de suferință își dădeau duhul pe drum. Ajungând în satul Patamo, comitul i-a ucis, cu chinuri cumplite, pe Zinon, Teoprepie și Achindin, care nu mai puteau umbla din pricina rănilor. Apropiindu-se de Calcedon, l-a ucis cu sabia și pe Severian, care propovăduia cu îndrăzneală pe Hristos.
Pe Agatonic și pe ceilalți supraviețuitori i-a dus în Bizanț, unde i-a chinuit, și de acolo la Silivria, în locul numit Amus, unde se afla Maximian. Acolo, refuzând cu toată tăria să se lepede de Hristos, Agatonic și toți creștinii aduși cu el au fost osândiți la moarte și li s-au tăiat capetele, dobândind cununa muceniciei.
Tropar, glasul 4: Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că, având tăria Ta, pe chinuitori au biruit; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.