Odovania praznicului Adormirii Maicii Domnului
Pe 23 august, la opt zile după marele Praznic Împărătesc al Adormirii Maicii Domnului (15 august), Biserica Ortodoxă săvârșește Odovania, adică ziua de încheiere a prăznuirii. Praznicul Adormirii Maicii Domnului a avut o zi de înainte-prăznuire (14 august) și opt zile de după-prăznuire (16-23 august), în tot acest interval cântările praznicului împletindu-se cu slujbele zilnice. În ziua Odovaniei, slujba se săvârșește aproape ca în ziua praznicului de la 15 august.
Termenul slavon odovanie înseamnă dezlegare, încheiere, sfârșit al prăznuirii. El nu înseamnă că bucuria este terminată sau că Maica Domnului este uitată, ci că slujbele liturgice speciale ale praznicului se încheie cu această zi solemnă. Praznicul Adormirii este unul din cele mai bogate duhovnicește ale anului bisericesc: el cuprinde taina trecerii din moarte la viață, prima biruință a lui Hristos asupra morții prin Maica Sa, arvuna învierii tuturor celor adormiți în Hristos. Odovania ne cheamă să ducem această taină mai departe în inimile noastre, chiar dacă slujbele festive se încheie.
Tropar, glasul 1: Întru naștere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții și, prin rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre.
Sfântul Mucenic Lup
Sfântul Mucenic Lup a trăit pe vremea împărăției lui Aurelian. Era rob al unui stăpân, dar liber întru Hristos Domnul, în Care credea.
Umplându-se de râvnă dumnezeiască, a sfărâmat pe zeii cei fără de suflet ai păgânilor, iar pe alții i-a scufundat în adâncul apei. Păgânii închinători de idoli, umplându-se de mânie, s-au pornit asupra lui cu săbiile trase, voind să-l taie în bucăți, dar s-au tăiat ei între ei ca niște nebuni. Sfântul, stând întreg în mijlocul lor, le propovăduia cuvântul lui Dumnezeu, plin de credință, de înțelepciune și de darul lui Dumnezeu.
Voind ei să-l prindă, puterea lui Dumnezeu îi oprea, nelăsându-i să se apropie de el. Stând de departe, au întins arcurile și au tras asupra lui săgeți, dar, în loc să-l rănească pe mucenic, se răneau cu săgețile unii pe alții. Sfântul stătea în mijlocul lor ca o țintă, dar nu-l nimereau, nici nu-l răneau. Fiindcă mucenicul lui Hristos nu era încă botezat, și dorea să nu moară în mâinile chinuitorilor fără Sfântul Botez, s-a rugat lui Dumnezeu, și îndată din cer s-a vărsat apă peste el, primind astfel botezul de sus, spre uimirea tuturor elinilor de față.
Apoi Sfântul Lup, singur și de bunăvoie, s-a dat în mâinile păgânilor, ca un mielușel spre înjunghiere. Aceștia l-au dus la ighemon, care mai întâi a încercat să-l amăgească să se lepede de Hristos și să se închine idolilor, făgăduindu-i libertatea. Neputând să-l clintească, a poruncit să fie bătut cu bețe fără cruțare, apoi supus altor chinuri și bătăi. Neputând să-l biruiască, l-a osândit la tăierea cu sabia. Sfântul Mucenic Lup, plecându-și capul sub sabie, și-a dat sufletul pentru Hristos, la 23 august, și a fost îngropat de credincioși cu cinste. De la mormântul lui se dau și astăzi tămăduiri de tot felul de neputințe și boli, prin rugăciunile lui și cu darul Domnului nostru Iisus Hristos.
Tropar: Trecând hotarele cele pământești ale neputinței omenești, fericite, și bătut fiind cu toiege, rănile le-ai suferit, purtând toiagul puterii cel mântuitor, Crucea Dumnezeului nostru, pururea Preamărite Mucenice Lup.
Sfântul Sfințit Mucenic Irineu, episcopul de Lugdunum
Sfântul Irineu era de neam din părțile Asiei, din cetatea Smirna. Din tinerețe a învățat înțelepciunea elinească, făcându-se filosof ales. Auzind de înțelepciunea duhovnicească pe care o propovăduia Sfântul Policarp, episcopul Smirnei, a dorit-o mai mult decât toată înțelepciunea dinafară și s-a făcut ucenic al lui Policarp, dându-se cu totul slujbei lui Dumnezeu. Policarp, învățătorul lui, fusese ucenic al Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu și al celorlalți Apostoli; tot ce auzise el despre Hristos de la Sfinții Apostoli, aceleași le-a auzit și Irineu din gura lui Policarp, scriindu-le în inima sa mai mult decât pe hârtie.
Fiind hirotonit preot de Sfântul Policarp și trimis în Galia la propovăduire, a mers la Lugdun, cetatea Galiei, și acolo, după sfârșitul Sfântului Mucenic Potin, a luat scaunul episcopiei, făcându-se păstor al lugdunenilor, în vremile cumplite ale marilor prigoniri ale Bisericii de către împărații păgâni închinători de idoli, dar și în vreme de tulburare de la eretici, care se înmulțiseră. Sfântul Irineu suferea cu osârdie pentru Hristos de la închinătorii de idoli, răbdând toate răutățile, iar împotriva ereticilor se înarma cu cuvântul și cu scrisul, scriind cărți care le vădeau rătăcirile și le pierdeau puterea, arătând luminos dreapta credință creștinească și învățându-i pe credincioși s-o păzească fără prihană.
Precum a răpit mulți oameni de la închinarea la idoli, tot așa i-a scos și din eresuri, povățuindu-i spre mântuire și întărindu-i la nevoința mucenicească. La sfârșit, a pătimit pentru Hristos pe vremea împărăției lui Sevir, primind tăierea capului și dobândind slăvita cunună a muceniciei întru împărăția lui Hristos.
Sfântul Irineu este cinstit între învățătorii bisericești pentru cărțile sale insuflate de Dumnezeu, învățătoare și de folos sufletesc, foarte de trebuință dreptei credințe. A scris despre Sfânta Treime, despre Dumnezeirea lui Hristos, despre Sfânta Liturghie, despre Preacuratele Taine ale lui Hristos, despre Antihrist și despre multe alte taine ale sfintei credințe.
Tropar, glasul 4: Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Irineu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.