Sfinții Mucenici Mina, Ermoghen și Evgraf
Acești trei sfinți, pomeniți la 10 decembrie, au trăit la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, în vremea împăratului Maximian Galeriu, și nu trebuie confundați cu Sfântul Mare Mucenic Mina cel Egiptean, prăznuit la 11 noiembrie. Sfântul Mina, numit și „Calicheladu”, adică cel cu viers frumos, era de neam atenian, om foarte învățat și iscusit în meșteșugul vorbirii, care își păstra însă în taină credința în Hristos. Când în cetatea Alexandriei au izbucnit tulburări și neînțelegeri între locuitori, împăratul l-a trimis pe Mina, ca pe un om de mare încredere și înțelepciune, să lămurească pricinile dezbinării. Ajuns la Alexandria, Mina nu numai că a potolit neînțelegerile cetății, ci, mărturisind tot mai deschis pe Hristos, a întărit pe creștini în credința lor și a vindecat mulți bolnavi, fapt pentru care a fost pârât autorităților de către cei păgâni.
Aflând despre aceasta, împăratul a trimis în locul lui pe un alt atenian, foarte pregătit în înțelepciunea elinească, anume Ermoghen, ca să dezbată public cu Mina și să întoarcă poporul de la credința nou primită. Ermoghen l-a provocat pe Mina la o dispută deschisă în teatrul cetății, dar cuvântarea lui Mina despre Hristos a fost atât de puternică și de convingătoare, încât mulți dintre cei care ascultau au crezut și s-au făcut creștini chiar pe loc. Mâniat, Ermoghen a poruncit să fie chinuit și ucis Mina, dar Dumnezeu nu a îngăduit aceasta, ci, prin minunile lucrate prin Sfântul Mina și prin tăria neclintită a cuvântului său, însuși Ermoghen s-a încredințat de adevărul credinței creștine, s-a botezat și a fost mai apoi hirotonit episcop.
Auzind împăratul Maximian de cele petrecute, a venit el însuși cu multă oaste în cetatea Alexandriei, a poruncit să fie prinși Mina și Ermoghen, i-a adus dezbrăcați înaintea mulțimii adunate la priveliște și i-a judecat cu multă asprime, încercând să-i întoarcă de la Hristos prin amenințări și prin chinuri grele. Amândoi sfinții au rămas neclintiți în mărturisirea lor, iar atunci, în mijlocul poporului, s-a aflat un bărbat numit Evgraf, care fusese cândva notarul (scriitorul) Sfântului Mina pe vremea când acesta slujea ca dregător în cetate; văzând curajul celor doi mucenici, Evgraf s-a făcut și el cu semnul Crucii și a mărturisit public, înaintea împăratului, că este creștin, defăimând cu îndrăzneală nelegiuirea acestuia.
Mâniat fără măsură, împăratul l-a ucis pe Evgraf cu mâna sa proprie, prin sabie, iar pe Mina și pe Ermoghen i-a dat ostașilor săi, care i-au ucis tot prin sabie. Sfintele lor moaște au fost luate de creștini și duse mai târziu la Constantinopol, unde se află și astăzi, lucrând multe minuni și vindecări pentru cei care vin cu credință la ele.
Tropar, glasul al 8-lea: Cu înfrânarea omorând pornirile și îndemnurile cele arzătoare ale patimilor, ucenicii lui Hristos au luat harul de a alunga urmările bolilor celor neputincioși și a face minuni, atât în viață, cât și după moarte. Minune uimitoare cu adevărat, că oase goale izvorăsc tămăduiri! Slavă Ție, Singurului Dumnezeu și Ziditorului!