Sfântul Cuvios Timotei
Sfântul Cuvios Timotei s-a născut în Italia, la începutul veacului al VIII-lea, din părinți creștini și evlavioși care l-au crescut în dragostea față de Sfânta Scriptură. Auzind cuvântul Evangheliei că cine nu se leapădă de toate averile sale nu poate fi ucenic al lui Hristos, a adunat bogățiile sale și ale părinților, a strâns săracii cetății și le-a împărțit într-o singură zi tot ce aveau, alegând sărăcia de bunăvoie. Din fragedă tinerețe și-a pus așezământ ochilor să nu privească niciodată la față femeiască, înăbușind din rădăcină orice aprindere a patimilor.
A intrat în Mănăstirea din pustiul Simboli, de lângă muntele Olimp din Bitinia, aflată sub conducerea stareților Teoctist și Platon. Acolo a trăit laolaltă cu viitorul stareț al Studionului, Sfântul Platon mărturisitorul, și a primit rânduiala monahismului, nevoindu-se în post aspru, în înfrânare și în rugăciuni de toată noaptea. Cu vremea, dorind o liniște și mai adâncă, a ieșit din mănăstire și a viețuit singur prin munți și pustietăți, fără chilie statornică și fără adăpost, omorând cu totul zburdările cele pătimașe. A primit de la Dumnezeu darul tămăduirii bolnavilor, al alungării duhurilor necurate și al mijlocirii pentru cei ce nu puteau naște prunci. Numeroși oameni îl căutau, venind de departe pentru a se bucura de sfintele lui rugăciuni. A trecut la Dumnezeu la adânci bătrânețe, în jurul anului 795, după o lungă viață de nevoință desăvârșită.
Tropar, glasul 1: Urâtor de viclenie, fără de răutate și milostiv, blând și împodobit cu simț de dreptate; cuvios, fără de greșeală, depărtat de toată nedreptatea și stâlp pustnicilor te-ai făcut, Sfinte Timotei. Pentru aceasta te cinstim.
Sfântul Ierarh Eustatie
Sfântul Ierarh Eustatie a urmat pe scaunul Antiohiei după arhiepiscopul Filogonie, în vremea împărăției lui Constantin cel Mare. Era bărbat cu viață sfântă, cu înțelepciune aleasă și cu mare râvnă pentru dreapta credință. A participat la lucrările Sinodului I Ecumenic de la Niceea, în 325, unde s-a nevoit cu toată inima împotriva lui Arie, care zicea că Fiul lui Dumnezeu este o făptură, iar nu Dumnezeu adevărat. Sfântul Eustatie a mărturisit cu curaj că Fiul este de o ființă cu Tatăl și a dat blestemului erezia ariană.
Prin aceasta și-a atras ura necruțătoare a lui Eusebie al Nicomidiei și a celorlalți episcopi arieni. Aceștia au organizat un sinod nedrept la Antiohia, l-au acuzat de erezie și de purtare necurată, plătind o femeie desfrânată care a intrat în sinod cu un prunc în brațe, clevetind că este fiu al arhiepiscopului. Sfântul Eustatie a fost scos din scaun și trimis în exil în Tracia, apoi în Iliria. Blestemat și uneltit de dușmani, el a rămas neclintit în mărturisirea dreptei credințe. A murit în exil, în cetatea Filipi din Macedonia. Dreptatea lui a ieșit la lumină abia mai târziu, când femeia clevetitoare, pe patul morții, a mărturisit că minținise. Sfântul Ioan Gură de Aur îl socotea pe Eustatie unul dintre cei mai de seamă stâlpi ai Bisericii. Trupul lui a fost adus cu cinste la Antiohia pe vremea împărăției lui Zenon (476-491).
Tropar, glasul 4: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Eustatie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.