Aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur
Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur a păstorit ca arhiepiscop al Constantinopolului în vremea împăratului Arcadie și a soției acestuia, împărăteasa Eudoxia. Râvna lui pentru dreptatea lui Dumnezeu și cuvântul lui neînfricat au stârnit mânia celor puternici. Eudoxia, simțindu-se vizată de predicile lui, l-a scos cu forța din scaun în Sâmbăta Sfintelor Paști a anului 404, trimițindu-l în exil. A murit la Comana în Pont, pe 14 septembrie 407, istovit de asprimea drumului și de prigonirile îndurate.
Curând după aceea, Arcadie și Eudoxia au murit și ei, lăsând tronul fiului lor minor, Teodosie al II-lea, crescut în evlavie sub îndrumarea surorii sale, evlavioasa Pulheria. Proclu, ucenicul și slujitorul de o viață al Sfântului Ioan, a ajuns patriarh al Constantinopolului. În al patrulea an al patriarhiatului său, la treizeci și unu de ani de la adormirea Sfântului Ioan, Proclu a ținut o predică despre marele său duhovnic, care a aprins atât de mult inimile poporului și ale împăratului încât toți au dorit cu un glas aducerea moaștelor sfântului la Constantinopol.
Racla cu moaștele nu a putut fi clintită din locul ei de la Comana până ce împăratul Teodosie nu a scris o scrisoare sfântului, rugându-l cu lacrimi să ierte nedreptatea săvârșită față de el de părinții săi, Arcadie și Eudoxia. Abia atunci moaștele au putut fi ridicate și puse pe corabie. La 27 ianuarie 438, când racla a ajuns în portul capitalei, toți locuitorii, în frunte cu împăratul și cu patriarhul, au ieșit cu lumânări aprinse în întâmpinarea marelui ierarh. Împăratul Teodosie și-a dat jos mantia împărătească și a întins-o sub raclă, zicând cu lacrimi: "Iartă, Părinte, greșala ce ți s-a pricinuit din invidie! Să nu mă socotești părtaș la păcatul maicii mele!"
Procesiunea a pornit spre Biserica Sfinților Apostoli, ctitoria Sfântului Constantin cel Mare, poposind pe drum la Biserica Sfântului Apostol Toma și la Biserica Sfintei Irina. Acolo, deschizând racla, împăratul și patriarhul au aflat trupul sfântului neatins de stricăciune și emanând o bună mireasmă. Sfintele moaște au fost așezate în cele din urmă în Biserica Sfinților Apostoli, unde au rămas vreme de secole. După opt sute de ani, ele au ajuns la Roma, iar în 2004 Papa Ioan Paul al II-lea le-a înapoiat Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol.
Tropar, glasul 8: Din gura ta ca o văpaie de foc strălucind harul, lumea a luminat; vistieriile neiubirii de argint lumii a câștigat; înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Ci, cu cuvintele tale învățându-ne, Sfinte Părinte Ioan Gură de Aur, roagă pe Hristos Cuvântul să mântuiască sufletele noastre.