Sfinții Apostoli Bartolomeu și Barnaba
Sfântul Apostol Bartolomeu era din Betsaida Galileii și este unul din cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului. În Evanghelia după Ioan este menționat sub numele de Natanael, cel în privința căruia Hristos a spus: "Iată cu adevărat un israelitean în care nu este vicleșug!" Filipos l-a adus la Hristos, iar Natanael-Bartolomeu a mărturisit imediat: "Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel!" A fost martor al tuturor lucrărilor Mântuitorului și al Învierii Sale.
După Pogorârea Sfântului Duh a propovăduit Evanghelia în India, unde a scris și Evanghelia după Matei în limba locului. A tradus și a lăsat aceasta drept moștenire poporului. A propovăduit de asemenea în Armenia, Lichia și Frigia. La Hierapolis, împreună cu Apostolul Filip, a răstignit un șarpe uriaș pe care păgânii îl adorau. A biruit și alte chinuri și a vindecat pe fiica regelui Armeniei, fapt care a atras ura fratelui regelui. A primit moartea martirică la Albanopolis (sau Alvanupoli) din Armenia, răstignit cu capul în jos. A fost pus într-o raclă de plumb și aruncat în mare; din voia lui Dumnezeu racla a plutit până la insula Liparia din Sicilia, unde a fost găsită și îngropată cu cinste. Este pomenit și pe 25 august, ziua aducerii moaștelor sale.
Sfântul Apostol Barnaba era din insula Cipru, din seminția lui Levi, și se numea la început Iosif. Vândându-și pământul, a adus banii la picioarele Apostolilor. De la Apostoli a primit numele Barnaba, adică "fiul mângâierii." A propovăduit împreună cu Sfântul Pavel în prima călătorie misionară, în Cipru, Pamfilia, Pisidia și Licaonia, convertind mulțimi la credință. A participat la Sinodul Apostolic din Ierusalim (48-49) și a continuat propovăduirea mai ales în Cipru. A primit moartea martirică în cetatea Salaminei din Cipru, ucis de iudei cu pietre, în jurul anului 61. Este pomenit și pe 4 ianuarie, în soborul celor șaptezeci de ucenici.
Tropar, glasul 3: Apostole sfinte Bartolomeu, roagă pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.
Sfântul Ierarh Luca, arhiepiscopul Crimeei
Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeei și Doctor fără de arginți, este unul din cei mai iubiți sfinți ai Ortodoxiei contemporane, om al veacului al XX-lea, în care sfințenia și știința s-au unit în același suflet. S-a născut la 14/27 aprilie 1877 în Kerci, Crimeea, din familia lui Felix Voino-Iasenetki, primind la botez numele Valentin. A primit o aleasă educație: a studiat la Kiev mai întâi Arte Frumoase, simțindu-se chemat spre pictură și muzică, dar apoi a ales Medicina, convins că aceasta îi va permite cel mai bine să slujească oamenilor.
A lucrat ca medic militar în Războiul ruso-japonez (1904-1905) și în Primul Război Mondial (1914-1918). În 1916 și-a susținut doctoratul. Opera lui medicală de căpătâi, "Eseu despre chirurgia infecțiilor septice," a revoluționat tratamentul infecțiilor și i-a adus Premiul Stalin în 1946. Dar mai presus de toate savantul era un om al lui Dumnezeu.
La patruzeci de ani, văduv cu patru copii, a primit tunderea în monahism cu numele Luca. Hirotonit episcop în 1923, a pășit imediat în era suferințelor: a fost arestat de autoritățile bolșevice de trei ori, trimis în surghiun în Siberia și în stepele kazahe, supus anchetelor istovitoare și torturii. Dar nici în temnițe, nici în lagăre nu a încetat să predice, să slujească și să opereze. "Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curățește sufletul," mărturisea el. A primit în 1946 rangul de Arhiepiscop al Simferopolului și Crimeei, unde a reînviat viața duhovnicească a eparhiei, predicând cu forță apostolică. La bătrânețe a orbit complet, dar spunea: "Cel ce și-a închinat viața Domnului nu poate fi niciodată orb, fiindcă Dumnezeu îi dă lumina ca cea de pe Tabor." A trecut la Dumnezeu pe 11 iunie 1961. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în 1996, iar moaștele sale se odihnesc în Catedrala "Sfânta Treime" din Simferopol.
Tropar, glasul 5: Pe lauda doctorilor și mândria Simferopolului, pe alesul ierarh al lui Hristos și ocrotitorul Mănăstirii Dovra, pe Sfințitul Luca Doctorul să-l lăudăm cu imnuri duhovnicești și cu sfinte cântări, că izvorăște din belșug darurile vindecărilor.
Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului "Axion Estin"
La 11 iunie, Biserica Ortodoxă face pomenirea minunii legate de cinstita Icoană a Maicii Domnului "Axion Estin" (în greacă: "Cuvine-se cu adevărat"), una dintre cele mai venerate icoane ale Sfântului Munte Athos.
Minunea s-a petrecut pe la sfârșitul veacului al X-lea, în chilia unui monah din Careia, capitala Sfântului Munte. Lipsind stărețul, în locul său a rămas un ucenic tânăr. Seara, a venit la el un pelerin necunoscut care s-a numit pe sine Gavriil. Au privegheat împreună toată noaptea în rugăciune înaintea icoanei Maicii Domnului numite "Milostiva." La ceasul Utreniei, când a venit momentul să se cânte "Cuvine-se cu adevărat a te mări pe tine, Născătoare de Dumnezeu...", oaspetele a înlocuit această cântare cu un imn nou, pe care l-a scris cu degetul pe o piatră de lespede: "Cuvine-se cu adevărat a te ferici pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim." Ucenicul a întrebat cum se numește acest imn. Oaspetele a răspuns: "Axion Estin", adică "Cuvine-se cu adevărat", și s-a făcut nevăzut. Atunci ucenicul a înțeles că vizitatorul fusese însuși Arhanghelul Gavriil. Piatra cu scrierea a fost trimisă Patriarhului Nichifor al II-lea Hrysovergis din Constantinopol (984-996), care a recunoscut minunea și a rânduit ca acest imn să fie cântat în toată Ortodoxia.
Icoana Maicii Domnului "Milostiva", înaintea căreia s-a petrecut minunea, a fost mutată la Biserica Protaton din Careia, devenind "Axion Estin." Este adusă solemn în procesiune în Duminica Sfântului Munte Athos, de Crăciun, de Paști, de Adormirea Maicii Domnului și la 11 iunie, ziua prăznuirii minunii.
Tropar: Cuvine-se cu adevărat a-Ți aduce florile cântărilor dumnezeiești, căci ai purtat în pântecele Tău pe Izvorul înțelegerilor îngerești. Cu picăturile Acestuia curățește sufletele noastre întinate, ca să-Ți aducem tămâia laudelor de Duhul înmiresmate!