Sfinții Mucenici Luchilian, Ipatie și Paula fecioara
Sfântul Mucenic Luchilian a trăit în cetatea Nicomidiei din Bitinia, în veacul al III-lea, pe vremea împăratului roman Aurelian (270-275). Vreme îndelungată fusese preot idolesc la templele păgâne ale cetății, îmbătrânind în slujba zeilor falși. Dar Dumnezeu, "Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască", l-a luminat la bătrânețe. Citind Sfintele Scripturi și înțelegând înșelăciunea idolilor, și-a văzut rătăcirea, a cerut Botezul creștin și a primit harul lui Hristos. De îndată a început să propovăduiască credința celor din jur, convertind și pe alți păgâni.
Denunțat stăpânitorului Silvan pentru că renunțase la slujirea zeilor și mărturisea pe Hristos, bătrânul Luchilian a fost adus la judecată. Silvan l-a îndemnat să se întoarcă la credința lui dintâi. Luchilian a refuzat cu hotărâre. A fost zdrobit la fălci, bătut cu toiege și spânzurat cu capul în jos. Aruncat în temniță, a aflat acolo patru tineri închiși tot pentru credința în Hristos: Ipatie, Pavel, Dionisie și Claudie. Pe toți i-a întărit și povățuit în credință, îmbărbătându-i să îndure cu nădejde.
Silvan i-a scos din temniță și i-a aruncat pe toți cinci într-un cuptor înroșit în foc. Dar Dumnezeu a vărsat ploaie din cer care a stins cuptorul, și toți cinci au ieșit nevătămați, ca tinerii din cuptorul Babilonului. Văzând minunea, Silvan, în loc să creadă, s-a înfuriat și mai tare. I-a trimis în cetatea Vizanția, spre a-și lua pedeapsa. Acolo, tinerii Claudie, Ipatie, Pavel și Dionisie au primit tăierea capului cu sabia, iar Sfântul Luchilian a fost răstignit pe cruce, cu piroane bătute prin tot trupul, și astfel și-a dat sufletul lui Hristos.
Pe tot parcursul chinuirilor fusese de față o tânără fecioară din Nicomidia pe nume Paula. Rămasă orfană de amândoi părinții și moștenitoare a unei averi, Paula și-o cheltuia în întregime pe ajutorarea creștinilor închiși: mergea în temnițe, le ducea hrană, haine și medicamente, îngrijea rănile mucenicilor și le aducea alinare. A urmărit pe cale pe cei cinci mucenici duși la Vizanția, slujindu-le cu dragoste. A adunat cu cinste trupurile celor decapitați și le-a îngropat cu evlavie. Întorcându-se la Nicomidia, Paula a continuat să slujească creștinilor din temnițe și să propovăduiască credința. A fost prinsă și ea de păgâni, chinuită și dusă la judecată. A mărturisit cu curaj pe Hristos, a primit moartea muceniciei și a intrat și ea în cetatea sfinților.
Tropar, glasul 4: Mucenicii Tăi, Doamne, Luchilian, Ipatie și Paula fecioara, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori au biruit; zdrobit-au și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.