Sfântul Apostol Simon Zilotul
Sfântul Apostol Simon Zilotul era originar din Cana Galileii, cetate din Galileea nu departe de Nazaret. Îl cunoștea pe Mântuitorul Iisus Hristos și pe Preasfânta Sa Mamă, căci vecinătatea celor două cetăți lăsa loc convietuirii și cunoștinței. Conform tradiției vechi și unanim primite în sinaxarele răsăritene, Simon era chiar mirele de la nunta din Cana Galileii, la care Mântuitorul a săvârșit cea dintâi minune a Sa, preschimbând apa în vin.
Profund zguduit de această minune și de persoana lui Hristos, Simon a simțit că înainte stau mai presus de toate desfătările nunții și ale lumii. A lăsat în urmă petrecerea, casa, averea și chiar pe mireasa sa și a ales să urmeze pe Hristos, alăturându-se celorlalți ucenici. De aceea a primit supranumele de "Zilotul," adică cel plin de zel și de râvnă, pentru ardoarea dragoste cu care s-a dat lui Hristos. Evanghelistul Matei îl numește "Simon Canaaneanul," iar Luca îl traduce drept "Simon Zilotul," ambele denumiri trimițând la același înțeles de ardoare duhovnicească.
A primit darul facerii de minuni, vindecând bolnavi prin atingerea mâinilor, prin stropire cu aghiazmă sau prin rugăciune. După Pogorârea Sfântului Duh, a propovăduit Evanghelia în diferite locuri: în Egipt, Persia, Pont, Armenia, Britania după unii, în Etiopie după alții. Sinaxarele mărturisesc că a pătimit moartea muceniciei prin tăierea cu fierăstrăul, alții spun că a murit în pace. Este pomenit și în soborul celor doisprezece apostoli la 30 iunie.
Tropar, glasul 3: Apostole sfinte Simone, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greșale sufletelor noastre.
Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova
Sfântul Cuvios Calistrat, cu numele de mir Constantin Bobu, s-a născut pe 15 martie 1900 în Burdujeni, astăzi cartier al Sucevei, din familie dreptcredincioasă. Chemat de dorul lui Dumnezeu, a mers la Mănăstirea Sihăstria din Neamț, unde a intrat în obștea condusă de duhovnicul Ioanichie Moroi. A primit tunderea monahală cu numele de Calistrat, iar în 1931 a primit darul sfintei preoții. A slujit la Sihăstria cu multă osârdie timp de doisprezece ani, formându-se în duhul rugăciunii și al smereniei cernicate.
Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria spunea despre el că era "omul rugăciunii și al sfatului," omul a cărui prezență aducea pace și în jurul căruia se simțea lucrarea harului. În 1942, Episcopia Caransebeșului l-a trimis ca preot misionar în Banat, o regiune în care viața monahală slăbise și obștile aveau nevoie de însuflețire. Și-a împlinit misiunea cu toată inima: a revitalizat viața monastică la Mănăstirile Săraca, Partoș și Vasiova, și în 1945 a ctitorit de la temelie Mănăstirea de maici Timișeni, în județul Timiș. Timp de treizeci și trei de ani a fost o făclie neîncetată în Banat, cel mai căutat duhovnic al acelui ținut.
Veneau la el oameni din toate categoriile vieții, atrași de smerenia, blândețea și darul lui de a cunoaște sufletele. A primit de la Dumnezeu darul vindecărilor și al izgonirii duhurilor necurate. Medicul care l-a îngrijit în ultima perioadă a vieții a mărturisit: "Am îngrijit un sfânt." A trecut la Dumnezeu în ziua de Paști a anului 1975, pe 10 mai, și a fost îngropat în cimitirul Mănăstirii Vasiova. Moaștele sale au fost deshumate pe 12 martie 2025 și găsite cu bună mireasmă.
A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 11-12 iulie 2024, cu titulatura "Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova" și cu zi de prăznuire la 10 mai. Proclamarea locală a canonizării a avut loc pe 20 iulie 2025 la Mănăstirea "Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul" Vasiova, în prezența a nouă ierarhi conduși de Mitropolitul Banatului.
Tropar: Crucea nevoinței luând, înțelepte, ai urmat lui Hristos și pildă de smerenie te-ai făcut, prin ascultare, învățând pe toți rugăciunea și păzirea minții curate, întru frica de Dumnezeu; pentru aceasta, darurile Duhului Sfânt ai primit, iar acum cu îngerii împreună se bucură, Cuvioase Părinte Calistrat, duhul tău.