Sfinții Apostoli Carp și Alfeu
Sfântul Apostol Carp este unul dintre cei șaptezeci de Apostoli pe care Mântuitorul Hristos i-a trimis să propovăduiască înaintea Sa (Luca 10, 1), și ucenic de aproape al Sfântului Apostol Pavel. Era de neam din Troada Asiei Mici și l-a găzduit pe Pavel în casa sa, devenind ajutorul lui credincios în propovăduirea Evangheliei și purtătorul scrisorilor apostolice la cetățile cărora le erau trimise. Sfântul Pavel îl menționează în a doua Epistolă către Timotei, cerând: "Când vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum și cărțile, mai ales pergamentele" (2 Tim. 4, 13), ceea ce arată strânsa lor legătură și prețuirea apostolului față de el.
Sfântul Pavel l-a hirotonit episcop al cetății Veria (Beroia) din Tracia, unde Carp a propovăduit cu ardoare și a adus la credință mulți păgâni și iudei. Sfântul Dionisie Areopagitul, care l-a cunoscut personal și l-a vizitat în insula Creta, mărturisește despre Carp ceva cu totul deosebit: el nu începea niciodată a săvârși Sfânta Liturghie mai înainte de a primi o descoperire dumnezeiască din cer. Tot Dionisie îi consemnează o vedenie prin care Dumnezeu i-a arătat lui Carp adâncimea milostivirii Sale față de cei mai mari păcătoși. Cinstitele lui moaște, rămase în Veria, izvorau tămăduiri bolnavilor, spre slava lui Hristos.
Sfântul Apostol Alfeu este pomenit alături, tot la 26 mai, ca unul din cei șaptezeci de Apostoli. El este tatăl a doi dintre cei doisprezece Apostoli ai Mântuitorului: Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu și Sfântul Apostol Matei Evanghelistul. Menționat în Evangheliile după Matei (10, 3), Marcu (3, 18) și Luca (6, 15), precum și în Faptele Apostolilor (1, 13), Alfeu a propovăduit Evanghelia cu mare râvnă și s-a dus la Dumnezeu în pace, lăsând în urma sa un neam apostolic fără seamăn.
Tropar, glasul 3: Apostole sfinte Carp, roagă pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.
Sfinții Mucenici Averchie și Elena
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfinților Mucenici Averchie și Elena, care au trăit și au pătimit în primele veacuri creștine. Ei sunt fii ai Sfântului Apostol Alfeu, deci frați cu Apostolii Iacov și Matei, neam ales al propovăduirii Evangheliei. Urmând cu ardoare pilda tatălui și a fraților lor, Averchie și Elena au ales să răspândească și ei credința în Hristos, purtând lumina Evangheliei celor care nu o cunoșteau.
Prins de prigonitori pentru credința sa, Sfântul Mucenic Averchie a primit un chin deosebit de crunt: a fost dezbrăcat și legat gol în mijlocul unui stup de albine de către cei necredincioși, care au lăsat albinele să-l înțepe și să-l chinuiască până la moarte. Prin această pătimire neobișnuită și-a dat sufletul lui Hristos, primind cununa muceniciei.
Sfinții Mucenici Averchie și Elena sunt pomeniți împreună, în aceeași zi cu tatăl lor Alfeu, alcătuind împreună un neam de sfinți apostoli și mucenici.