Sfinții Mucenici Codrat, Ciprian, Dionisie și cei împreună cu ei
Sfântul Mucenic Codrat s-a născut în împrejurări cu totul deosebite. Mama sa, Rufina, era o credincioasă din Corint care, fugind de prigoana pricuit, a rătăcit prin munți și a născut acolo un fiu pe care l-a numit Codrat, murind la câteva zile după aceea. Pruncul rămas singur în pustietate a fost hrănit în chip minunat: un nor se cobora deasupra lui și îi picura rouă dulce în gură. Găsit de creștini, a fost crescut cu grijă. A studiat arta medicinei și a ajuns doctor iscusit, vindecând mulți bolnavi prin știința sa și prin rugăciunea sa. Trăia mai ales în pustie, în post și rugăciune neîncetată, atrăgând în jurul lui ucenici care căutau cuvânt de viață. Printre aceștia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel și Crescent, cu care s-a legat cu prietenie adâncă, întărită de credința în Hristos.
Pe vremea prigoanelor lui Deciu și Valerian, prefectul Greciei, Iason, a venit la Corint ca să scoată la iveală pe creștini și să-i silească să jertfească zeilor. Sfântul Codrat, cel mai în vârstă și cel mai iscusit la cuvânt din grupul lor, a vorbit înaintea tuturor, mărturisind credința cu o demnitate și o profunzime care l-a uimit pe prigonitor. Sfântul Codrat și ceilalți cinci prieteni ai săi au fost bătuți cu vergi și condamnați la moarte prin sabie. Cerând puțin timp să se roage împreună, au primit moartea cu bucurie pe 10 martie. Din locul unde sângele lor a înroșit pământul a izvorât pe loc un izvor de apă curată, rămas spre pomenirea lor.
Prigoanele au continuat sub urmașul lui Iason, Tertie, care a ucis în felurite feluri alți creștini prinși în Corint: un al doilea Dionisie a fost junghiat cu cuțitul, Victorin, Victor și Nichifor au fost pisați în piuă de piatră, Claudie a suferit tăierea mâinilor și a picioarelor, iar Diodor a fost aruncat în foc. Toți sunt pomeniți împreună în această zi.
Tropar, glasul 4: Mucenicii Tăi, Doamne, Codrat, Ciprian, Dionisie și cei împreună cu ei, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori au biruit; zdrobit-au și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.