Sfântul Ierarh Sofronie
Sfântul Ierarh Sofronie s-a născut în jurul anului 560, în cetatea Damascului din Siria, din părinți dreptcredincioși, Plintos și Mira. Înzestrat cu un suflet ales și cu dragoste pentru înțelepciune, a studiat filosofia și retorica, ajungând cunoscut ca "sofistul", titlu de mare prețuire în acea vreme.
Călătorind prin mănăstiri în căutarea desăvârșirii duhovnicești, a ajuns la Ierusalim, unde a intrat la Mănăstirea Sfântului Teodosie, ctitorul vieții de obște. Acolo l-a găsit pe monahul Ioan Moshu, om de mare înțelepciune atât lumească cât și duhovnicească, cu care a legat o prietenie și o tovărășie nedespartite. Împreună au umblat prin mănăstirile Palestinei, Siriei, Egiptului, Cipru și Romei, adunând cuvintele și faptele Sfinților Părinți pe care îi întâlneau, consemnate în cartea numită Limonar sau "Livada Duhovnicească", una din comorile literaturii monahale. Sofronie s-a îngrijit mai apoi să aducă din Roma la Ierusalim trupul lui Ioan Moshu, mort acolo.
Ales patriarh al Ierusalimului în 634, Sfântul Sofronie s-a arătat un neînfricat apărător al dreptei credințe împotriva ereziei monotelite, care susținea că în Hristos există o singură voință. A alcătuit o Antologie din 600 de mărturii patristice împotriva monotelismului, lucrare care nu s-a păstrat. A scris și Viața Sfintei Maria Egipteanca, una din cele mai frumoase vieți de sfânt din literatura Bisericii. Când arabii au cucerit Ierusalimul în 637, sub califul Omar, Sofronie a obținut prin tratative recunoașterea libertăților creștinilor și evreilor, în schimbul unui tribut. S-a mutat la Dumnezeu în 638, la puțin timp după această cucerire, de mâhnire pentru soarta locurilor sfinte.
Tropar, glasul 4: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Sofronie, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.