Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia
Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia au pătimit în cetatea Sevastiei din Armenia, astăzi Sivas în Turcia, în anul 320, pe vremea împărăției lui Liciniu (308-324), care declanșase o prigonire cruntă împotriva creștinilor din Răsăritul imperiului.
Cei patruzeci erau ostași dintr-o legiune romană, de neam din diferite locuri ale imperiului, uniți de credința în Hristos. Guvernatorul Agricola i-a chemat înaintea sa și i-a îndemnat cu vorbe bune, cu promisiuni și cu daruri să jertfească zeilor și să se lepede de Hristos. Neputând să îi înduplece cu binele, a poruncit să fie bătuți cu pietre. Pietrele s-au întors asupra celor ce le aruncau, părindu-li-se că vreun înger le îndrepta înapoi. Atunci Agricola a hotărât o pedeapsă mai cumplită: să fie dezbrăcați și lăsați toată noaptea în apa înghețată a unui lac din apropierea cetății, în viscol de iarnă, cu o baie cu apă caldă pregătită pe mal, ca ispită și ca ofertă de scăpare pentru cel care ar fi vrut să se lepede.
Cei patruzeci au intrat în lac cântând psalmi: "Doamne, la Tine am scăpat, nu mă face de rușine în veac." La miezul nopții, în vreme ce lacul îngheța în jurul trupurilor lor, din cer a coborât o lumină negrăită care a încălzit apa și deasupra capetelor lor s-au văzut pogorând patruzeci de cununi strălucitoare. Unul din ei, slăbind în credință, a ieșit din lac și a alergat la baia caldă, dar îndată ce a atins căldura, a murit. Văzând minunea, unul din paznicii de pe mal, Aglaie cu numele, și-a lepădat hainele, a mărturisit că este creștin și a intrat în lac în locul celui plecat, primind cea de-a patruzecia cunună. A doua zi, scoșii din lac, cei care mai suflau au primit lovituri de ciocan cu care li s-au zdrobit fluierele picioarelor, iar trupurile le-au fost arse, cenușa împrăștiată în apele râului. Creștinii din cetate au adunat moaștele.
Sfântul Vasile cel Mare, originar din Armenia, le-a închinat un Cuvânt de laudă care a rămas una din comorile literaturii patristice. Numele celor patruzeci sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnoic, Valent, Vivian, Claudiu, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flaviu, Acachie, Ecdichie, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Caius, Leontie, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton și Aglaie.
Tropar, glasul 1: Purtătorilor de chinuri, cinstiți patruzeci de ostași ai lui Hristos, prin foc și prin apă ați trecut și v-ați arătat împreună-locuitori cu îngerii. Cu care rugați-vă lui Hristos pentru cei ce vă laudă pe voi cu credință. Slavă Celui Ce v-a dat vouă tărie; Slavă Celui Ce v-a încununat pe voi; Slavă Celui Ce a dăruit prin voi tuturor tămăduiri!